Pentru cei care NU se duc la vot. Şi pentru ăia care DAU locuri de muncă
NU
Alte discuţii de o insuportabilă uşurătate a consistenţei despre de ce trebuie sau nu să te duci la vot. Aşa că tre’ să contribui cu ceva vorbe goale la tsunamiul oratoric generat de referendum, nu? Luaţi de aici :).
Cred ca orice om inteligent realizează cumva futilitatea votului, un soi de concesie acordata cetateanului de catre stat la intervale mai mult sau mai putin regulate. Mai ales in Romania, unde abuzul institutional e incă la apogeu, votul e resimtit ca un cadou ipocrit.
Primim dreptul la vot ca pe un cadou pentru că am fost obisnuiti cu un stat care ia fără să dea nimic în schimb. Votul nu e nici măcar un drept, e un prilej de iniţiativă. Unii îl simt ca pe un nou abuz sau măcar ca pe o păcăleală care dă senzaţia de iniţiativă.
Pentru cei care îmi spun „eu nu mă duc la vot” am, de fapt, un singur răspuns: „bine”. Cînd încerc sa conving pe cineva că mai bine s-ar duce, o fac mai mult de dragul dezbaterii. de fapt, cine nu vrea nu se duce. Votul e o ciudăţenie socială, e locţiitor de responsabilitate, e un surogat de acţiune după o pauză civică îndelungată, şi pentru politicieni, şi pentru electorat. E o alegere intimă. Mai intimă decît opţiunea politică propriu-zisă. E mai greu să alegi să ieşi din casă decît să alegi politic cînd te trezeşti în faţa urnei.
Eu mă duc la vot, cred, tocmai pentru că m-am săturat de texte precum „sînt toţi nişte idioţi”, „m-au dezamăgit toţi”, ” nu mai merg”. Trebuie să alegi. Altfel intri în zodia marilor aforisme ale vieţii, gen ecleziast, toate sînt o apă şi un pămînt, toţi sînt proşti etc. Aşa e, dar faptul că sînt toţi proşti nu trebuie să mă deprime pe mine, ci pe ei :).
Refuzul votării e o modalitate arogantă de a spune ceva mult mai sincer: mi-e lene, frate, de mor, n-am chef nici măcar să mă gîndesc la asta. Cel care îmi va spune asta îmi va cîştiga respectul.
Mesaj pentru ăia care ne dau locuri de muncă
Ştiţi ce-a zis Păunescu atunci cînd s-a discutat interventia CNA care acuza interventiile necontrolate ale lui Voiculescu pe propriul post de televiziune? A zis că nu e normal să ne luăm de omul care a dat pîine la atîţia ziarişti. A dat pîine!
E atîta umilinţă în mediul angajaţilor din România. Ăsta e argumentul suprem, într-un fel, şi la Patriciu – ne bate la cap cu impozitele pe care le plăteşte el. Păi şi ce? Nu e normal să plăteşti impozite pe ce cîştigi? Trebuie să cad pe spate că tu te-ai îndurat să respecţi legea?
Nu va mai merge mult genul ăsta de argument. Să-i dai o slujbă cuiva nu înseamnă să dai pomană. La noi seamănă cu o pomană pentru că sîntem la pămînt cu drepturile angajatului. Sînt prea mulţi care acceptă manipularea penibilă din gama „îmi eşti veşnic îndatorat”. Spune NU 🙂
