Piţurcă şi-a luat doctoratul, Mutu l-a servit pe Buffon
Piţurcă n-ar fi trebuit să-l lase pe Mutu să bată penaltyul. Altfel, în meciul cu Italia, acest antrenor care cu ani în urmă a fost izgonit de la naţională de Hagi şi de Gică Popescu a susţinut un strălucit doctorat fotbalistic. Artistul barbutului şi omul ieşirilor necontrolate care îşi bloca jucătorii pe vremea cînd antrena Steaua a devenit în această seară unul dintre cei interesanţi antrenori din lume. Iertaţi-mă că mă autocitez, dar o fac şi pentru că Piţurcă a reuşit să metamorfozeze jocul echipei în această seară. Cu cîteva zile înainte am scris pe blog:
„În faţa disperării lui Donadoni care îşi va trimite echipa la atac, marele antidot ar fi o atitudine ofensivă, care să speculeze din primele minute probabila aşezare avansată în teren a italienilor. Dacă Piţurcă va merge tot la un joc defensiv, de uzură, cu faza de atac construită fără mare convingere, mai mult ca să treacă timpul cu mingea în terenul adversarilor, mai devreme sau mai tîrziu italienii vor da un gol, fiindcă ei ştiu să desfacă apărări aglomerate. Mai intervine aici o întrebare: Mutu şi Chivu, care joacă în Italia, vor fi atît de motivaţi de Piţurcă, încît să uite că după CE vor da ochii tot cu suporterii italieni la echipele lor de club?”
Acum, după meci, să recunoaştem totuşi două lucruri mai puţin convenabile, dar esenţiale. 1.Arbitrul le-a anulat italienilor un gol valabil în prima repriză. 2. La faza care a dus la lovitura de la 11 metri, patru arbitri din cinci, n-ar fi dat nimic. Nu spun că arbitrul a fluierat pentru noi, Dar o dată a greşit în favoarea noastră, iar a doua oară mai mult ne-a dat penaltyul decît a fost obligat să ni-l acorde. Şi ajungem la ratarea lui Mutu. Obosit, hingherit şi de gîndul celor 12 milioane de dolari pe care trebuie să le plătească la Chelsea, plus gîndul că se va întoarce în Italia după Campionatul Europen, Mutu nu trage nici pe centrul porţii, nici lîngă bară. A fost o lovitură de tip nici, nici, pe care Buffon a respins-o după un plonjon scurt. Ceea ce poate părea bizar la un asemenea meci. În loc să se arunce pentru a acoperi cît mai mult din „colţul” pe care l-a bănuit, Buffon îl simte pe Mutu, plonjează scurt şi îşi trimite o mîna înapoi, cu care parează mingea. Dacă Mutu ar fi şutat pe centrul porţii, ar fi fost gol. Or în acea fracţiune decisivă în care piciorul devine mai inteligent decît mintea, dreptul lui Mutu mi s-a părut indecis. Nici pe colţ, nici pe centru. Adică o minge pe care o poate respinge şi un portar mai puţin titrat decît Buffon. Dacă Piţurcă ar fi avut curajul să-l trimită la penalty pe Raţ în locul lui Mutu, poate că am fi profitat pînă la capăt de inspiraţia lui Piţurcă şi de conjuncţie a astrelor care voiau să ne califice mai departe. Aşa, avem două puncte , cu care stăm la coada jocului rezultatelor.Dar oricum, meciul cu Italia m-a făcut să accept că Piţurcă e un antrenor extraordinar, al cărui ghinion începe să meargă în favoarea lui.
