..piuneza de pe scaunul presei clujene
…a fost odata, ca niciodata (ca de n-ar fi, nu s-ar povesti) un oras universitar numit Cluj, cu profesori precum Racovita, Papillian, sau Hateganu, cu o cafenea precum Arizona sau Croco, ba chiar si cu o mana de ziaristi tineri si entuziasti, gata sa se razboiasca ba cu Ion Iliescu, ba cu generalul Caba, ba cu sistemul Caritas, ba cu licuricii lui (Sabin) Funar… Si cate si mai cate.
Pe rand, au inceput sa dispara. Unii au murit, altele sau transformat in sedii de banca, altii au inceput sa se blazeze. Au mai ramas doar umbrele. Clujul continua sa figureze in continuare pe harta Romaniei, mai degraba din inertie. Orasul universitar a disparut ca si cafeneaua Croco. Ziaristii au acum laptopuri asortate la telefoanele celulare si cam atat. Prefectul – profesor universitar – isi permite mitocanii de Manastur in timpul oficial si in calitatea-i oficiala, vorbind cu un reprezentant al presei. Vremurile cand mitocaniile se mai strecurau printre dinti, sau in spatiu privat, dintr-un vag sentiment de pudoare, au disparut. Acum se hahaie la lumina zilei, pe treptele Prefecturii, si toata lumea isi intoarce privirea. Premierul – profesor universitar si el – se face ca nu observa. Mai greseste omul. Presa, scuipata in fata de un Becali cu numele Stamatian, se uita si ea in alta parte, sa vada cum rasar ghioceii. N-ati aflat stirea? Anul asta nu mai rasar. Au si ghioceii astia limitele lor.
Imi scrie un prieten, ziarist clujean, pentru a ma intreba pe ce lume traiesc: cum imi imaginez ca Stamatian va fi schimbat din functie in urma unui dialog de genul reprodus mai jos? La ce bun sa mai iei reactii, la ce bun sa insisti ca intelectualii Clujului – multi dintre ei chiar politicieni – sa ia o atitudine? Oricum, nu se schimba nimic, imi spune. Toata lumea stie, toata lumea tace.
Mi-am amintit de bacul acela cu ardeleanul caruia i se pune o piuneza pe scaun. Ardeleanul o ia, o rasuceste cu atentie pe toate partile, dupa care o repune grijuliu pe scaun si se aseaza cu un oftat: „No, pai daca-i musai…”
Asa va fi fiind. Poate ca batalia impotriva vanghelizarii si becalizarii e deja pierduta. Nu poti castiga intotdeauna. Pe vremea mea, insa, si cand pierdeai, pierdeai in picioare, cu sabia-n mana, nu in genunchi.
Cum? N-ati aflat stirea? Anul asta, la Cluj, nu vor mai rasari ghioceii. S-au scarbit. Scrieti despre asta.
Nota: Pour la bonne bouche, reproduc din nou dialogul cu pricina, lasandu-va sa judecati singuri.
Precizare: Nu e vorba aici de culoarea politica a personajului – desi de la PDL as fi avut pretentii mai mari.
Rep.: Tinand cont ca ati declarat ca doriti sa aveti o legatura stransa cu presa, permiteti-mi sa va adresez o intrebare.
Stamatian: Pai io vreau o legatura stransa cu domnisoarele din presa, nu cu voi baietii, ma.
Va promit ca data viitoare voi trimite o domnisoara sa va puna intrebari.
Ce nacazuri mai ai si tu ma?
Rep: Spuneti-mi, va rog, care e primul lucru pe care il veti face pentru Cluj?
Nu cunosc inca problemele Clujului, asa ca nu stiu. Voi analiza, ma voi informa si pe urma va zic.
Rep: Inafara de analize, spuneti-mi concret, care e primul lucru pe care il veti face pentru a ajuta oamenii din acest judet, pe care il conduceti incepand de azi.
Pai, ăăă, ii problema aia cu Bechtel, acolo o sa ma interesez. Apoi, ce o zis si domnu’ Boc, aia cu descentralizarea aia. Si mai ii problemele cu somajul. Atat acum, restu’ vi le mai zic pe parcurs. Pune-o tu care vrei prima.
