Precizari la Brancusi&Costel
Simteam nevoia sa explic un pic de unde atita „euforie” in a-l alatura pe Costel lui Brancusi in postarea anterioara, chestiune care a atras asupra-mi ironii din partea unui sever vecin de blog. Costel mi-a dat o portie zdravana si sincera de emotie, de-aia am scris despre el. Putea sa participe si la un concurs de prins caramizi cu dintii, daca asta reusea sa-mi gidile coarda aceea aducatoare de noduri in git, tot mindru de el eram. Putin imi pasa de vocea lui Costel Busuioc, esential aici e ca un roman a reusit sa dea cep lacrimilor altor milioane de romani, ca le-a adus bucurie si i-a facut sa viseze frumos, macar o noapte.Fara sa vrea, a mai si sters din umilinta comuna provocata de intimplari nefericite gen Mailat. Acelasi vecin de blog desfiinteaza modul in care a fost mediatizat Costel. Nu pot sa spun decit bravo Realitatii TV: fara comparatii idioate de tipul Costel-Pavarotti din Banat, inlipsa transformarii povestii intr-un spectacol, milioanele de oameni de mai sus ar fi avut o seara de miercuri anosta, traita sub semnul bucuriilor si grijilor persoanale, mai degraba uniti de acestea din urma decit de sentimentul ca romanii, adica ei, pot fi si de admirat(sa fim seriosi, cu iubitorii de opera din Romania abia daca ai putea umple o peluza a stadonului din Caracal) . M-am luat cu vorba si am uitat de Brincusi. Topul Saatchi Gallery este unul stupid, nu incape discutie, insa l-am promovat pentru ca, la finalul sau, va deveni o stire preluata de presa din toata lumea(zilnic, peste tot in lume, se dau publicitatii zeci de topuri fara noima, care insa ramin in subconstientul colectiv) . Eu vreau ca acea stire care va rezulta in urma clasamentului realizat de englezi sa fie una care sa-l aiba pe Brancusi in titlu. Indiferent ca Saatchi va pune acest rezultat pe seama faptului ca fost un vot bazat pe patriotism, nu pe criterii care sa aiba neaparat legatura cu valoarea artei celor 500 de nume selectate. Deci, sa ca sa inchei, atit in cazul Costel, dar mai ales in ceea ce priveste voturile pentru Brancusi, e vorba doar de o problema de mindrie. Nationala. Are prea putina legatura cu ocatvele, acutele sau tehnicile de cioplire.
