Presa la mina statului, pericolele mari pe 2010 si discutia Stanca-Tolo
intru ceva mai tirziu intr-o discutie interesanta demarata de Dragos Stanca pe blogul sau si continuata de Catalin Tolontan. Am doar citeva observatii pentru ca s-au spus in mare argumentele si de o parte si de cealalta.
– Mai intii filmul State of play pe care l-am vazut la recomadarea lui Tolontan. E un film prost pentru simplul fapt ca ne pune in fata aceeasi imagine eroica a jurnalistului in lupta cu maya, cu tesatura de iluzii din jurul nostru, o imagine idilica pina la zaharisire. Romania e plina de ziaristi „de moda veche” cu legaturi directe la cotroceni-victoria-lumea interlopa etc. Si care mai si stiu sa-si promoveze aceasta cunoastere profunda a societatii romaneste. eu vreau jurnalism clean, neintoxicat de atit de multe relatii si cunostinte. Utopia ziaristului care doboara lumea ar fi trebuit construita mult mai veridic ca sa ma convinga. Opozitia blogarita/jurnalist experimentat nu exista – de fapt, sint amindoi din aceeasi scoala buna a sunatului, scotocitului dupa informatie, verificatului. Asta nu se mai face de foarte mult timp la noi si am impresia ca nici aiurea. Ma rog, deja ma lungesc. State of play e neautentic, e fara zbucium interior si prezinta artifical opozitii care, de fapt, nu exista. razboiul online / print e o iluzie. de fapt, invie mai vechiul razboi intre textul etic / si textul comercial periculos.
– Dragos Stanca are o obsesie pentru suport chiar prin felul in care neaga hirtia. Eu cred ca trebuie sa lasam suportul sa ne modifice subtil, dar nu complet. asa a fost facuta trecerea si cind a aparut tiparul – au existat schimbari revolutionare, dar si schimbari subtile. aici ii dau dreptate lui Catalin Tolontan cind spune ca printul iti da privilegiul scotocirii la ceva mai mare adincime, numai ca asta tine de principii, de filozofie de viata, nu de realitatea fizica a ziarului. daca ai ceva de facut, Dragos, este tocmai asta: gaseste-ne on line spatiul pentru reflectie si pentru rezistenta impotriva jurnalismului isteric, e o chestiune de cavalerism si onoare aproape, iese din logica businessului. Dar tare-mi e ca locul ala e la fel de utopic precum insula unde o sa stai tu si Tolo:))
Singurul posesor de cash – Statul – ne va călca în picioare
– Daca e sa fac o previziune, n-o sa ma intereseze cine se inchide si cine nu. Problema mea e ca simt ca aceasta criza a readus presa la picioarele guvernarii – iar acum ea e compusa din doua partide mari si puternice, dintre care unul e specializat in presiune (PSD), iar celelalt se pune la punct (PDL). Ne intoarcem intr-o zona in care publicitatea de la stat va fi vitala. Ajutorul de la Guvern va veni cu tiriita si va fi insotit de santajarea ziaristilor. Am numai ginduri negre in ce priveste 2010 – vor aparea citeva ziare in care nu vor mai aparea articole care sa deranjeze cit de cit. Mai mult, a luat avint un discurs jurnalistic obdient cu aparenta de opozitie – analisti care ling funduri de politician ţipînd la ei. Asta e previziunea mea si tare-mi e ca, in aceste conditii, singura modalitate ca sa te faci auzit ramine online-ul. Nu poti trai din el, dar macar poti urla – fara sa te auda cineva, e adevarat…
