Pupat Ford, scuipat reciproc
M-a umilit, ca român, schimbul de replici dintre Tăriceanu şi Băsescu, la Fordul din Oltenia. Cel care a început, golăneşte, a fost premierul care în loc să vorbească despre ceea ce ar fi trebuit să turuie, oficial şi fără strîmbe, venirea firmei Ford în România, i-a tras-o preşedintelui, în filigran: „Uite bă, de ce e bună taxa aia de care zici tu că e rea – a venit Ford în România.” Băsescu nu s-a lăsat nici el mai prost: „”Ce vorbeşti, mă? Aştia nici n-au făcut un şurub la Craiova şi tu care cîştigi cu Citroenul de pe urma taxei vrei să-i abureşti?” Nu acestea au fost cuvintele, dar acesta a fost mesajul. Din partea premierului nu mă aşteptam la mai mult, de pe vremea cînd făcea pe patriotul, în cisme de cauciuc la inundaţiile care l-au împiedicat să facă alegeri anticipate şi cînd le spunea unor amărîţi povestea cu hotelul pe care nu li-l poate oferi. Dar nici preşedintele României nu s-a lăsat: în loc să-l trimită după ţigări pe Tăriceanu după această provocare, a intrat în jocul lui, astfel că ceea ce ar fi trebuit să fie un simplu mesaj de bun venit pentru Ford, s-a transformat într-un circ de provincie, cu piticii din capul celor doi şi cu femeia cu barbă în care se transformă România cu neprecupeţitul lor sprijin. Nu zic că cei doi ar fi trebuit să facă frumos, aidoma cîinilor dresaţi, în faţa americanilor de la Ford. Nici că ar fi trebuit să ţină discursuri găunoase, ca Stolojan cînd a venit Michael Jackson în România, dar nici să se ţigănească aprig în faţa unor oameni de afaceri care n-au venit în România nici pentru că a introdus Tăriceanu taxa şi nici pentru că Băsescu a inventat axa lui cu licurici. Mi se pare ruşinos pentru România că premierul şi preşedintele s-au dat în stambă la Fordul din Craiova, ca şi cum şi unul şi celălalt ar fi vrut să-şi arate meritele faţă de echivalentul industrial al înaltei curţi de la Stambul sau faţă de Moscova anilor 50.
