Raspunsuri. Si doua exemple. Cancerul, Parghel si ideile stupide.
Am citit cu atentie comentariile voastre la articolul despre felul in care Anca Parghel facea publicitate metodelor naturiste si despre cum acestea nu si-au facut efectul. Am vazut acolo cateva raspunsuri foarte bine argumentate. Sidil, cititor, torra, gino, darius, andrei… si altii… Nu prea multi, insa suficienti pentru a nu mi-i putea aminti pe toti. Lor li s-au opus o armata de injuraturi, de sentimente exacerbate, de suflete ranite de insasi ideea ca cineva poate scrie pe internet cuvantul „anus” fara sa roseasca. Ei nu au avut argumente. Prin speranta, ei justifica orice: bani cheltuiti pe tratamente aberante, oameni care au murit prea devreme pentru ca au ales sa nu mai mearga la medic. Ei au nevoie de speranta pentru ca sa fie siguri ca au facut absolut orice e posibil. Chiar daca uneori, posibilul e doar o alta forma a unei idei irationale. Si pentru aceasta liniste nu se dau inapoi de la nimic. Injura, jignesc, blesteama. O idee. Imaginati-va ce s-ar intampla daca acesti oameni ar ajunge intr-o functie de unde si-ar putea exercita autoritatea. Langa idei si cuvinte, ei pun forta, violenta. Am facut o lista cu aproape de 30 de ip-uri pe care sunt tentat sa le introduc in lista de banari, deoarece blogul trebuie sa ramana un spatiu civilizat. Unde daca ai ceva de spus, o spui cu argumente. De asta nici nu am raspuns la injuraturi.
Cei pe care i-am banat, dar si multi din cei care nu au fost de acord cu postarea, fara insa a trece la insulte, nu inteleg ca atunci cand apari la tv trebuie sa-ti asumi responsabilitatea pentru ceea ce spui si pentru faptul ca poti deveni un model pentru altii. Eu imi asum aceasta responsabilitate: mergeti la doctor, nu la vraci. Nu am comentat nimic despre calitatea de muzician a doamnei Parghel, pentru ca nu asta era scopul postarii. Nu am vorbit despre muzica, ci despre cum sa fii, sau nu, iresponsabil. In viata, nu pe scena.
Pentrui cei care nu au avut rabdare sa treaca prin zecile de comentarii, voi posta mai jos doua dintre ele:
- sidil:
6 Decembrie 2008 (11:22) editE foarte important ca spui asta. Citesc comentarii ale unora care, in mod stupid, sustin metoda. Dind adrese pe net ale unor clinici si vorbind despre “vindecari miraculoase”.
Din pacate, mama mea a apelat, pentru aceeasi boala, la acelasi tratament ca Anca Parghel. A refuzat medicii. Dupa care, cind cancerul se extinsese, a ajuns si la medic. La cei mai buni medici. Care mi-au vorbit in repetate rinduri DESPRE CE AR FI PUTUT FACE daca mama venea mai repede. Din pacate, n-au mai putut face nimic atit de tirziu…
Pentru credulii care vorbesc de vindecari miraculoase: patru ani am fost cu mama prin toate spitalele “naturiste”, de medicina “alternativa”. Toti ne atrageau intr-acolo (bine, pe mama, nu si pe mine – mi-a refuzat o vreme totalmente toate insistentele, disperate, de a apela la medici reali) prin liste de cazuri de vindecari “uluitoare”. Problema e ca multi dintre oamenii dati drept “cazuri” nu existau. Iar altii, care existau, nu se vindecasera datorita tratamentului. Am vorbit cu unii dintre ei: spuneau c-au avut noroc sa ajunga la timp la un medic adevarat. Si adaugau: poate a contat si tratamentul ala, nu stiu… De fapt, n-a contat. E o escrocherie extraordinara. N-am intilnit in viata mea nici un om vindecat “miraculos” de cancer. Ci numai prin metode medicale reale! Si stiu ce spun, pentru ca timp de 4 ani inainte de moartea mamei si apoi in ultimii 10 ani m-am documentat foarte serios. Sint niste escroci odiosi care se joaca de-a Dumnezeu. Dar se joaca pe socoteala oamenilor disperati. Dumnezeu s-o ierte pe Anca Parghel. Un om de apreciat, dar care a gresit mergind public pe ideea de miracol. Si apreciez foarte mult articolul.COMPLETARE IMPORTANTA: Da, pentru multi articolul poate parea o impietate. Momentul ales, vreau sa zic. Numai ca era, CLAR, cel mai bun moment ales! Acum articolul asta poate fi “auzit” de cei care au urechi de auzit, pentru ca e o perioada emotionala! Poftim, in felul asta mesajul e interesant. Provocator, dar isi atinge scopul. E citit de multi. Inclusiv de unii care spun: “Ai vazut ce ticalosie a scris Vintilescu ala?”. Si merg si altii sa citeasca, iar in minte li se insinueaza ideea care trebuie sa li se insinueze.Domnule Vintilescu, cu atit mai mult va apreciez: v-ati expus oprobriului doar in numele unei idei. Intr-un mod inteligent si altruist. Felicitari - cititor:
6 Decembrie 2008 (01:44) editam scris si mai sus, ravasul de la 74. lucrez in domeniu. astazi, o femeie care fusese diagnosticata cu un chist ovarian si caruia trebuia sa i se faca o biopsie, imi cer un anumit produs lichid cu reclama pe otv si in nu stiu ce revista, pentru a urma un tratament si a evita biopsia. am crezut ca nu aud bine. stiam exact despre ce vorbeste, un pipi de cal la sticla, eu asa il consider.am vazut rosu in fata ochilor si m-au apucat niste draci enormi. dar m-am abtinut sa ii spun ce cred cu adevarat despre terapia miraculoasa a unei boli pe care nici macar nu stia daca o are, darminte sa o trateze dupa tv! abia am convins-o sa nu faca tampenia pe care vroia sa o faca si sa duca la un specialist. credeti-ma ca as avea mult de castigat de pe urma unor astfel de oameni. creduli si disperati. dar am facut un juramant si il respect. am dat altor pacienti respectivul lichid, dar deobicei il cumpara cineva din familie. intotdeauna le spun ca depinde de pacient. daca pacientul e convins ca ii va face bine, atunci ii va face. se cheama efect placebo, iar la un bolnav terminal asta inseamna putina speranta. poate ca e apa cu caramel, dar daca e convins ca ii va face bine, atunci asa va fi. dar doar pentru el. nu are dreptul de a face asa ceva si cu altii. e treaba ta strict personala. daca tu crezi ca o clisma cu cafea (desi chestia asta pe care azi am aflat-o are multa mai multa logica medicala decat alte aberatii pe care le-am auzit), 3 picaturi de zeama de varza in ureche sau o gheara de mata omorata dupa gardul cimitirului noaptea la 12 cand e luna plina te vindeca te cancer, atunci asa e! depinde de psihicul fiecaruia. de cum stii sa lupti cu boala. doamne fereste sa vorbesc de rau despre cineva care a murit sau sa imi bat joc de memoria acestei doamne, o felicit pentru cum si-a pastrat moralul, e chiar o lectie de viata. dar nu trebuia sa faca publice aspecte legate de aceasta parte a vietii ei. au supus-o judecatii oamenilor. eu o cred ca a incercat orice, orice efort nu e prea mare cand ai pentru ce si cine sa traiesti. dar nu trebuie sa dai sperante altor oameni. nu ai dreptul decat de a le da ideea de a lupta,imboldul, nu solutia miraculoasa. daca un pacient cu cancer de colon a avut ideea de a-si face o clisma cu cafea sau cine stie ce aberatie, nu ma refer acum la dumneaei in special,e doar pentru puterea exemplului, ci la toti nenorocitii care dau sfaturi generale pentru boli individuale. asta e de fapt ideea. sunt de acord ca felul in care este scris articolul lasa mult de dorit, dar are dreptate. asta e esenta. ai cancer terminal, mori. ai cancer incipient, te tratezi, te cauti regulat sa nu revina, poate scapi. oricum, castigi ani buni.poate zeci de ani. se vede ca cine a scris acest articol este barbat, habar nu am cine e acest domn, astazi am intrat pe google si am ajuns aici printr-un link. e clar ca nu dispune de multa sensibilitate, dar nimic nu este sensibil la aceasta boala. bunica mea are cancer. doctor.s-a diagnosticat singura la 80 ani. la varsta asta este atat de senina in fata mortii, incat a zis ca trebuie sa moara si ea din ceva. acum 10 ani…acum are 89, merge pe 90. a stat in iob 3 luni continuu. nu e usor la varsta asta, mai ales la peste 300 km de casa. era distractia salonului! medicul ei, o doamna extraordinara, niciodata nu si-a tratat pacientii ca fiind pe moarte.iar pe bunica mea, ii spunea “doftoreasa batrana”, o dadea de exemplu tuturor pacientilor.uite asa sa fiti! e o raceala, nu cancer. te pune la pat sau o duci pe picioare. cand am fost anul asta sa o intreb daca sa ii modific ceva in schema de tratament sau sa intrerupem, dupa ce 3 ani nu a mai fost la control in bucuresti ci doar in orasul nostru pentru ca nu se mai poate deplasa pe o astfel de distanta, doamna doctor a ramas uimita cand m-a vazut si a aflat ca traieste. si si-a adus aminte ca mi-a promis ca nu o sa moara de cancer! de ce v-am spus toate astea? pentru ca nimeni nu poate sti ce e in sufletul unui om care stie ca va muri sigur in x luni. pentru ca o situatie disperata cere masuri disperate. nu are nimeni dreptul sa o judece pe dna parghel pentru cum a crezut ea ca poate lupta cu boala. dar nu are nimeni dreptul sa dea sperante false in media. cu asta nu sunt de acord. putea sa spuna frumos ca am apelat la medicina alternativa si uite ce bine ma simt.nu: am baut suc de orz verde, am mancat alge si am facut clisma cu cafea, care desi este un act medical, spuse toate in public unei audiente nu tocmai inteligente si responsabile, pot avea urmari grave pentru vietile altor oameni aflati in situatii similare, dar nu identice. modul in care autorul a pus problema este prea dur, prea direct. si exact in ziua mortii pare lipsit total de respect. dar ma repet: nu era oare nevoie de un astfel de articol dur, pacat ca este legat de moartea unei asemenea persoane, pentru a le aduce pe multimea de femei otv-iste cu picioarele pe pamant? oare un articol plin de miere in care sa se mentioneze eventual ca nu orice leac prezentat de cineva la tv e bun si pentru tine, ar fi avut vreun efect? nu ca acesta ar avea…pentru ca acele femei care se trateaza cu televizorul si formula as nu au nici o treaba cu internetul sau anca parghel. ele se uitau de fapt la tv sa o vada pe vedeta x, cand a aparut si tanti asta bruneta sa vorbeasca de cancer sa le strice lor ziua! nu avem nevoie de dulcegarii pentru a ne trezi la realitate, sa vedem ca nu te joci cu boala. avem nevoie de cineva care sa iti spuna in fata ca esti bou daca tu crezi ca iti trece uitandu-te la tv si band ceai de frunze de mandarin violet. nu spun ca nu cred in medicina alternativa deloc, dar am o limita! bine definita. si pe care nu as trece-o atunci cand e vb de viata cuiva. cred in medicina traditionala chineza, dar nu in chinezariile de acum de pe piata, de exemplu. exista o limita pe care orice om cu bun simt ar trebui sa o vada. sa vada ce e real si ce e sarlatanie!
