…Realitatea este ca politica are oroare de vid
Si de ce Realitatea nu e totuna cu Adevarul
Realitatea este ca politica a atins cotele unui vacarm de neinteles. Politolog de-ai fi, ai putea tranti cu naduf caciula de pamant, calcand-o in picioare in vreme ce arunci pe foc toate cartile de stiinte politice. Dar realitatea este si ca oricum ai da-o si oricum ai suci-o, tot la politica ajungem. Nu putem pretinde ca sarim dincolo de propria umbra. Nu putem pretinde ca suntem ingeri, dupa cum nu are rost sa ne lamentam non-stop c-am fi bestii. A zis-o Aristotel: daca am fi zei sau bestii, n-am avea nevoie de politica. Dar nu suntem. Traim impreuna. Asta e realitatea, fie ca strambam din nas, fie ca nu. Asta NU avem de ales. Restul, da.
“Cum?”, intervine corul bocitoarelor, “dar nu avem intre cine si cine alege! Toti sunt o apa si-un pamant. Toti ne mint.” Bun, asta am inteles-o. Asa e! Ciclu electoral dupa ciclu electoral, alianta dupa alianta, toti si-au dat arama pe fata. S-a notat. Si ce? Mergem mai departe sau continuam sa ne vaicarim ca vin din nou alegerile si cade drobul de sare peste copaia noastra? Lamentatiile capata amploare, depasesc nivelul discutiilor de birt, ies in strada. Ating punctul critic. Mass media miroase rating si trece la actiune. Realitatea este ca, adoptand noua campanie “anti-sistem” si “anti-politica”, Realitatea TV face un joc pe muchie de cutit. Poate trezi constiintele sau poate alimenta spiritul de auto-victimizare la care, oricum, stam bine. Nu trezesti nimic decat vecinii cu lamentatii lipsite de solutii. De-o fi una, de-o fi alta, Realitatea iese bine. Face rating. Adica bani pe spinarea vaicarelilor. E o strategie de marketing, ca oricare alta. “Oamenii simpli, de pe strada” care-si vor spune pasurile la televizor in aceasta campanie nu vor muta din loc nici un fir de par din capul actualei clase politice. Singura lor realizare va fi ca, injurand sistemul, il vor ajuta sa supravietuiasca. Atat.
Noua strategie a Realitatii nu trebuie confundata cu alta, adoptata de catre Adevarul de ceva mai mult timp, desi in aparenta, rezultatul este acelasi: absenta programata a subiectelor politice din programul unei televizuni de stiri sau din paginile unui ziar de informare in masa. Motivatia, insa, este total diferita. In cazul Adevarului lui Patriciu, patronul si-a expus, mai mult sau mai putin limpede credo-ul: lumea nu e interesata de politica. (In subtext: si-atunci de ce as avea eu interesul s-o interesez si/sau s-o educ in vreun fel sau altul? Oricum, eu cred intr-o politica desavarsita pe bazele unei rationalitati economice; o politica manageriala, dusa la bun sfarsit de catre experti, in vreme ce poporul muncitor isi vede multumit si linistit de-ale lui, fara sa incurce procesul tehnologic.) Asa ca Adevarul evita, cu o incapatanare demna de o cauza mai buna, subiectele politice. Ca se ajunge astfel la situatii mai degraba ilare, in care toata lumea pretinde ca nu exista nici o gorila in sufragerie, nu pare sa deranjeze pe nimeni.
Noua campanie a Realitatii, asa cum a fost anuntata, nu se multumeste insa doar sa constate lehamitea generalizata fata de politica si politicieni, difuzand, ca urmare, telenovele. Nu. Realitatea si-a propus sa exploateze in interes de rating aceasta realitate. Sa-i dea branci, s-o alimenteze, sa-i confere un chip si o voce (sau cat mai multe). Asta se poate termina bine, sau se poate termina prost. Totul depinde de inteligenta participantilor la campanie aflati la ambele capete ale camerei de filmat. Ce facem? Ne frangem in continuare mainile ca n-avem pe cine alege? Ne sinucidem politic?
“Sa plece toti acasa!” – au strigat mai ieri niste sindicalisti protestatari in Bucuresti. “Sa plece cu totii!” Inteleptul a spus sa ai grija la ce iti doresti, ca s-ar putea sa se indeplineasca. Politica, precum natura, are oroare de vid.
PS Respectul nu se cerseste, nu “se da” sau “re-da”. Respectul se castiga. Se dobandeste. Daca vreti, respectul e precum Imparatia Cerurilor – se ia cu forta.
