Reguli de convieţuire la blog într-un an electoral
Observ că temperatura tot mai multor postări s-a apropiat de punctul de fierbere. Era de aşteptat. Şoşonarii virtuali trebuie să-şi cîştige şi ei pîinea. Dar sînt şi postatori fără misie de la partid care se radicalizează din convingere sau pentru a le răspunde distrugător celor care nu sint de aceeaşi părere cu ei. Ca să nu se spargă ţevăria comunicării noastre , vă propun , de pe acum, cîteva reguli de convieţuire, cu precizarea că voi adresa avertismente – două, ca la fotbal – celor care vor încălca aceste reguli. Apoi, cu sau fără părere de rău, le voi căuta postările pe alte bloguri, fiindcă aici ne vom despărţi. Aşadar:
1. Fără înjurături. Ajung aluziile.
2. Fără atacuri la persoană . De exemplu: „chiorul de cutare” sau „ţiganul de cutărescu”. Nu oferim astfel un plus de informaţie, ci, de obicei, repetăm cuvintele altora.
3. Fară urări de tip „alege-s-ar praful de ixuleanu , cu partidul lui cu tot”. Asemenea dorinţe pot fi exprimate mai simplu, ca previziuni personale, de care nu se mai poate lega nimeni.
4. Cu dezvăluiri, de acord, dar fără să ne legăm de opţiunile sexualeale celor pe care vrem să-i dăm în vileag şi fără să le descoperim, acuzator, ţigani, evrei sau unguri în familie. Se admit dezvăluirile la rubedeniile cu funcţii politice, ca informaţie, nu ca proces de intenţie.
5. Dacă vrem să acuzăm pe cineva, în premieră, că a fost securist sau informator, dovezi de luat în seamă, nu din categoria „mi-a spus cineva că…”
6. Idem pentru trădarea de ţară (sau de neam, pentru cei care se inspiră din retorica PRM).
7. La capitolul infracţiuni economice: hoţii, spălări de bani, deturnări de fonduri,mită, abuz de funcţie etc, acuzaţiile în premieră vor fi şi ele obligatoriu însoţite de motivaţii plauzibile, iar cele din categoria „se ştie că” vor avea trimiteri la informaţii, nu la articole de opinie.
Nu vreau să am aerul că introduc astfel principiile dictaturii mele personale peblog. De aceea vă propun ca mai întîi să discutăm despre aceste şapte puncte, care pot deveni mai multe, fără să devenim absurzi sau pricinoşi, şi care pot fi nuanţate în formulare, fără să facem pe naivii sau pe avocaţii diavolului.
