Revolutia mea. Frica, jucarii si pionieri
Am auzit o singura impuscatura. Cred ca a fost singura din tot orasul in acea perioada. Si tocmai cand ma gandisem sa ma furisez in sufragerie ca sa vad cadourile Mosului mai devreme. Era 24 decembrie 1989, noaptea. Revolutia, in Bacau, unde faceam Craciunul la bunici, a fost cam plictisitoare. Strazile erau goale, iar toata lumea se uita le televizor si asculta Europa Libera. Cu exceptia acelui foc de arma, care din cate imi amintesc, desi s-a dovedit a fi tras de un soldat speriat, pe mine cred ca bagat in mormant in acele clipe. Stiam ca n-am voie sa trec pe langa ferestre. Stateam prin centru si se auzise ca sunt teroristi. Iar dupa cum va imaginati, impuscatura a venit exact cand treceam pe langa fereastra.
A doua zi insa, ca intr-un miracol de Craciun, la cele cateva librarii din oras s-au format cozi imense. Vanzatoarele scosesera de sub tejghea un lot imens de jucarii minunate, pe care nu stiu din ce motiv, au incetat sa le mai tina ascunse. Se vindeau ca painea calda.
De cateva saptamani eram pionier, iar impreuna cu Dragos eram loctiitor de comanadant e detasament. Teoretic, o functie mai mare decat un comandant de grupa, insa fara snur la camasa. Asa ca unul din primele ganduri pe care le-am avut cand am auzit ca o sa pice comunismul a fost ce se va intampla cu pionierii… habar nu aveam ca vor disparea…In sinea mea, speram ca se vor repeta alegerile si ca voi reusi sa pun mana pe un snur. Dar cand m-am intors la scoala, am avut surpriza, ca si Dragos de altfel, sa aflu ca detasamentele de pionieri s-au desfiintat. Ce bine, mi-am zis atunci… ma si vedeam candidand la noi alegeri. Pionierii trebuiau inlocuiti cu ceva. Nu puteau sa dispara pur si simplu. Partial am avut dreptate. Invatatoarea, doamna Dinica, care ii luase locul tovarasei Constantinescu in scoala a carei directoare fusese tovarasa Postelnicu (aha, aia … sotia lui Postelnicu ala mare), ne-a spus ca nu vom mai avea detasament si grupe, dar vom avea un sef al clasei. Iar comandantul de detasament ales inainte de revolutie a devenit automat seful clasei. Un fel de emanatie a Revolutiei la nivel mai mic….
Peste ani, am ramas prieteni. Dragos, eu si comandantul de detasament, Raluca. In urma cu cateva luni, ne-am intalnit si chiar am ras pe marginea acestei situatii..
