”Ridici 10 tone pe zi și la sfârșitul lunii iei 800 de euro”. Muncitorii români din Germania nu renunță la proteste
Muncitorii români din industria germană a prelucrării cărnii protestează. Mulţi spun că nu şi-au mai primit salariile de două luni, că muncesc până la epuizare şi că se simt exploataţi.
Deutsche Welle a realizat un reportaj printre românii care protestează în Germani.
În Gütersloh, la fabrica de mezeluri Martens, din cadrul concernului Tönnies, sindicatele germane DGB (Deutscher Gewerkschaftsbund) au organizat un protest în scopul semnării unui contract colectiv de muncă.
La acestă fabrică, 70 la sută dintre angajaţi sunt români. O mare parte dintre aceştia vor primi contracte directe de la 1 aprilie.
”Te face sclav. Muncești, ridici și 10 tone pe zi, te rupe de mâini, de spate și la sfârșitul lunii iei 800 de euro! Nu faci nimic, ajungi să plângi în pumni”, spune Iulian Cosmin.
Claudiu Marinuș Dilimot și-a părăsit țara acum trei luni pentru un trai mai bun, dar în Germania a descoperit dezmăgirea.
”Acolo cel mai mult mă omora programul. Trezitul la 1 noaptea ca să plec la muncă când la ora aia somnul e cel mai dulce”, spune tânărul.
Deutsche Welle a scris în urmă cu două săptămâni că mai mulți salariaţi români de la Tönnies (pentru că, pe hârtie, oamenii au fost direct angajaţi de mega-concernul german) s-au adresat redacţiei DW Română, nemulţumiţi de condiţiile de cazare şi de neplata drepturilor salariale ce li se cuvin.
Astfel, oamenii continuă să fie cazaţi câte 2 într-o cameră, în timp ce „chiria de saltea” li se reţine direct din venituri.
Deşi li s-a promis salariul minim pe economie (9,50 euro pe oră) şi un program decent de lucru, din fluturaşii de salariu primiţi pe adresa redacţiei reiese clar că li se reţin nejustificat sume, astfel încât, după 5 săptămâni de lucru, ei nu primesc mai mult de o mie de euro în cont.
Iar cei care ajung în carantină, pentru că se confirmă în mod constant cazuri de îmbolnăviri cu COVID-19, sunt pur şi simplu uitaţi de angajator.
Detalii în înregistrarea VIDEO, AICI
