…Romania si inchisorile CIA – am gresit?
…in 2006 am stat mult in cumpana inainte de a scrie acest articol. In Statele Unite de-abia se aflase despre existenta inchisorilor secrete ale CIA (zburatoare sau nu), in afara juridictiei americane, iar Romania fusese pomenita in treacat, pentru prima oara. Intre o exclusivitate si interesul national, prefer interesul national. (Si nu neg, la vremea respectiva cel putin, lasand la o parte drepturile omului, mi se parea ca Romania isi urmarea interesul national acceptand un astfel de pact secret cu CIA).
Odata, insa, iepurele scos din palarie, era relativ lesne de anticipat ce va urma. Informatia era deja publica (cam ca si turnatoria lui Romosanu:). Daca o dadeam eu primul in Romania, sau o dadea altcineva, avalansa nu mai putea fi oprita. Si, dupa cum se stie, n-a fost.
Repet: nu cred ca autoritatile romane au gresit acceptand targul. Cred, insa, ca au gresit si gresesc in continuare, incercand sa vare gunoiul sub pres (va mai amintiti vehementa Noricai Nicolai, pe atunci sefa comisiei parlamentare de ancheta a acestor inchisori – azi europarlamentar?). Dupa cum se poate vedea mai jos, asta nu se poate.
http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/863590/Romania-s-a-cerut-pe-harta-inchisorilor-secrete-ale-CIA/
Exista rezolvari mai inteligente.
Tanda pe manda, mi se pare ca atunci, in 2006, am procedat corect. Ma-nsel?
Iata articolul cu pricina:
http://www.businessmagazin.ro/opinii/de-la-firul-rosu-la-avionul-albastru-977776
De la Firul Rosu la Avionul Albastru
Parca e un facut – marile scandaluri care zguduie viata politica a unei tari, ba uneori chiar relatiile dintre state, incep de obicei de la cate o stire de ziar.
Uneori stirea cu pricina face de la bun inceput prima pagina. De cele mai multe ori, insa, e pierduta undeva, prin paginile publicatiei, si, abia odata preluata de catre alte agentii mass-media, interpretata si prezentata intr-o anumita conjunctura, devine bulgarele de zapada de la care incepe totul. Din acel moment functioneaza principiul avalansei – bulgarele a luat-o la vale si nimeni, nici macar cei care l-au aruncat, nu-i mai pot opri cresterea. Exemplele din Europa sau Statele Unite sunt numeroase, dar nici scurta noastra experienta postdecembrista nu este lipsita de astfel de situatii.
Scandalul Firului Rosu, dupa cum a fost botezat de catre mass-media, a inceput, bunaoara, nu in Romania, ci in Rusia, printr-o stire publicata in 2000 de Zavtra, un ziar moscovit de orientare comunista, mai degraba obscur. Ulterior, a fost preluat, daca nu ma insel, de catre BBC Romania, care a solicitat si primele reactii celor implicati direct sau indirect. De aici incolo a intrat in functiune principiul avalansei. Cand zapada a navalit pe ferestre, cotidienele centrale, pe urma televiziunile si posturile de radio, n-au mai putut evita subiectul. Ceea ce a urmat se cunoaste. Iar dovada cea mai buna ca o avalansa astfel declansata nu se opreste cu una, cu doua, o reprezinta faptul ca ecourile sale se mai resimt pana-n ziua de astazi. Recent, Talpes l-a acuzat pe Harnagea ca ar fi furnizat, contra cost, subiectul ziaristului moscovit tocmai pentru a se pierde urma sursei.
Scenariul pare sa se repete acum in oglinda. Adica, rasturnat. In locul Rusiei, sunt astazi Statele Unite ale Americii. Rasfoiam saptamana trecuta Newsweek, cand ochii mi-au cazut peste un articol de Intelligence. In general, articolele de acest gen – rare, de altfel – merita citite cu creionul in mana, pentru ca o publicatie de prestigiul si impactul Newsweek, nu-si permite dezvaluiri decat pe baza unor probe irefutabile. Iar de aceasta data, cititul cu creionul in mana s-a dovedit chiar mai interesant decat ma asteptam. Conform articolului, Romania ar fi implicata – nici mai mult nici mai putin – intr-un paienjenis de interese (paienjenis suna, parca, mai bine decat network) cu CIA. Si nu e vorba aici despre relatiile oficiale, aflate sub controlul Parlamentului sau ale CSAT-ului. Nici macar despre cele aflate sub controlul politicienilor americani, mult mai atenti decat ai nostri in chestiuni de intelligence. Nu. Ar fi vorba despre operatiuni strict secrete, atat de secrete incat scapa cunostiintei nu doar a noastra, Marele Public mic, de o parte si de alta a Atlanticului, ci chiar si a lor, politicienilor din comisiile de specialitate, meniti sa le controleze. Atentie! Nu vorbim nici despre James Bond si nici despre Pavel Corut!
Pe scurt, despre ce este vorba. Pana la un punct, povestea este deja cunocuta. Khaled el-Masri, cetatean german de origine libaneza sustine ca, in 31 decembrie 2003, ar fi fost rapit dintr-un autobuz, in Macedonia, si transportat, in catuse, la un hotel din Skopje. De acolo ar fi ajuns intr-o inchisoare din Afganistan, unde ar fi fost batut si interogat de catre americani in legatura cu extremistii musulmani de la moscheea sa din Ulm, Germania. Cand, intr-un sfarsit, anchetatorii americani ar fi realizat ca nu stie nimic, l-ar fi eliberat in apropierea granitei macedoniene, intr-o zona pustie. La auzul povestii, granicerul macedonian a izbucnit in ras. Sotia lui Masri va fi izbucnit in plans, pentru ca nimeni nu gusta o poveste atat de cusuta cu ata alba pentru a-si explica absenta de cateva luni. Oricum, conform Newsweek, nimeni de la CIA nu mai rade zilele acestea.
Ziaristii acestei publicatii (Michael Hirsh, Mark Hosenball si John Barry) au obtinut planurile de zbor care indica limpede ca CIA ar fi utilizat un Boeing 737 (tail number N313P) drept top-secret global charter, deservind locatii clandestine de interogare, folosite in razboiul impotriva terorii. Planurile de zbor, confirmate deja de catre Autoritatile Europene de Aviatie, se suprapun exact peste marturiile lui Masir. Pe 24 ianuarie, Avionul Albastru zboara din Skopje, Macedonia, pana la Bagdad, Irak. In aceeasi zi, paraseste Bagdadul cu destinatia Kabul, Afganistan, unde-l lasa pe Masir. Pe 25 ianuarie, 2004, avionul paraseste Kabul cu destinatia… Timisoara, unde ajunge in aceeasi zi si pleaca spre … Bucuresti! Dupa ce toata lumea isi trage nitelus sufletul in capitala, a doua zi, pe 26 ianuarie, Avionul Albastru se indreapta spre Palma de Majorca, si, de acolo, spre Washington D.C. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea din Newsweek asa.
Din nefericire pentru noi, romanii, probabilitatea ca ziaristii de la Newsweek sa fi incalecat pe o mare si gogonata minciuna tinde spre zero. CIA a refuzat sa comenteze articolul – si asta deja spune multe. Personal, nu-mi plac scheletele scoase din dulap. Lor acolo le sade bine, in penumbra. Dar odata iesita o tibie nu-i mai poti cere femurului sa ramana dupa usa. Si, cu atat mai putin, craniului. Pentru ca, in cel mai fericit caz, Romania are (sau a avut) relatii neprincipiale, pidosnice, cu SUA. In cel mai nefericit caz, are un soi de Guantanamo Bay, de care noi, muritorii de rand, Marele Public mic, nu stim nimic. Astfel s-ar explica si incapatanarea Romaniei de a nu semna, spre deosebire de restul Europei, tratatul impotriva crimelor de razboi. Le putem, asadar, cere socoteala si lui Iliescu si lui Nastase.
Dar lui Basescu, putem? Daca vreti, va pot face, vorba francezilor, un desen.
