Romanii, terorismul si ipocrizia unor atitudini
Dezbaterile despre acele masuri pe care un stat sau o organizatie internationala le ia pentru a-si proteja cetatenii se invart in jurul aceleiasi intrebari: „Sunt ele necesare?”.
Raspunsul la aceasta intrebare poate fi influentat de o serie de factori: de la demontarea dovezilor ce sustin pericolul care justifica introducerea masurilor respective, pana la argumente de ordin religios, care ataca doar masurile propuse, fara a sufla o vorba despre motivele care le-ar impune.De cele mai multe ori, in lipsa unui discurs logic si coerent, bazat pe fapte si dovezi concrete, raspunsurile respective sunt adevarate pungi pline cu ipocrizie. O asemenea dezbatere ce se poate prelungi la nesfarsit este insa evitata in aproape orice democratie prin intermediul unor prerogative statale care nu sunt subiect de dezbatere publica.
Va propun insa un studiu de caz pentru cele doua extreme in care se incadreaza factorii ce influenteaza raspunsul de care vorbesc si care demonstreaza de ce o asemenea dezbatere publica nu ar produce, probabil, nici un rezultat notabil.
I. Ipocrizia criticarii masurilor. Se anunta introducerea unui cip cu date biometrice in pasapoarte ci carti de identitate. O personalitate a lumii bisericesti incepe sa protesteze, iar mii de alti credinciosi il urmeaza. Se face o petitie, se invoca previziuni apocaliptice, numarul Fiarei, etc.. Curios, s-a invocat si lipsirea de libertate a romanilor, controlarea lor de catre forte oculte, daca aceasta masura ar fi pusa in practica. Cand a fost insa vorba despre o lege care prevedea stocarea datelor electronice referitoare la convorbirile telefonice si prin e-mail, pentru a fi accesate de procurori pe baza unui simplu mandat, aceleasi principii de libertate, de frica de control nu i-au mai determinat pe initiatorii miscarii anti-cip sa ia pozitii la fel de vehemente, desi o logica elemnetara le-ar fi dat destule motive: pasaportul si buletinul le poti lasa acasa daca ti-e frica s anu fii urmarit, insa lipsa telefonului mobil si a internetului, in baza aceleiasi frici, iti face viata de astazi aporape incompatibila cu orice notiune moderna despre munca.
II. Demontarea dovezilor ce justifica actiunile statului. Filmul „Power of Nightmares” (puteti viziona prima parte mai jos. Restul le gasiti pe youtube. Yorga mi-a amintit de film) este un documentar care incearca sa justifice de ce amenintarea terorista este o creatie a unor politicieni si nu o realitate inspaimantatoare. Totusi, prabusirea turnurilor gemene, atentatele din Londra, de la Madrid, masinile capcana, atacatorii sinucigasi nu sunt plasmuiri ale imaginatiei noastre. Aceste evenimente au existat, oameni au murit. Iar filmul nu pune la indemana o metoda concreta prin care sa poti preveni atacurile teroriste. Doar spune ca cea aplicata acum nu prea e buna. Ca de fapt terorismul nu prea e terorism. In acest punct, ii dau dreptate lui Sam Harris, care spune despre razboiul impotriva terorismului: cand te lupti cu un adversar care nu are scrupule, scrupulele tale devin armele lui. Iar o abordare a problemei terorismului dpdv al filmului BBC nu rezolva nimic. Sau cel putin nu in avantajul celor care nu sunt musulmani.
P.S. Orice discurs despre terorism este intampinat in Romania cu replica: „noi n-avem teroristi, noi nu avem bombe”. Tin sa reamintesc ca intr-un mod similar, au existat cativa destepti anul trecut, care spuneau ca nu vom avea o criza economica in Romania. Si mai pot aminti faptul ca din punct de vedere al impactului asupra societatii, terorismul are cel putin aceleasi efecte ca si crima organizata si traficul de droguri. Iar pe ultimele doua le avem 🙂
