Sătul până-n gât de România?


    „Am obosit de ţara care mă transformă în victimă sau complice. În victimă, fiindcă orâcit de multe rele s-ar întâmpla în ţara asta, oricât de multă corupţie ne-ar tăia răsuflarea cu duhoarea ei, statul, legile, funcţionărimea, judecătorii, DNA-ul, Guvernul, Parlamentul par cu toate că există într-un univers diafan, paralel cu al nostru, din care aruncă din când în când o ocheadă către noi, să ne supravegheze. Să ne certe că n-avem răbdare să ajungă şi la noi bunăstarea. Să ne dojenească cu glas de domnu Trandafir acrit pentru iresponsabilitatea cu care le cerem imposibilul, în condiţiile unei moşteniri grele. 
    Am obosit să fiu victima statului care mă fură la facturi, la impozite sau în justiţie, victima patronilor care mă pot evacua din organigramă din trei ţipete şi două semnături, victima poliţiştilor care mă roagă să nu reclam furtul din buzunare. Orice protest este inutil.”
    Cuvintele de mai sus nu-mi aparţin, sunt fragmente dintr-o scrisoare către România pe care cotidianul.ro o va publica mâine. N-o semnează Liiceanu, nici Mihaela Rădulescu, o sa vedeţi mâine cine.  De fapt, numele nici nu contează, oricine român poate fi autorul scrisorii, pentru că orice român trebuie că a gândit, la un moment dat, că a obosit să trăiască în ţara lui. Curioşi? Intraţi mâine pe cotidianul.ro

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here