Scriitorii trebuie să fie angajaţi sau nu? E bine că sunt arestaţi măcar proştii
Am găsit in Noua literatură o anchetă cu veşnic actuala întrebare: scriitor cetăţean sau scriitor în turnul de fildeş?
Tentaţia e să preaslăveşti neimplicarea pentru că încă suferim cu toţii de intoxicare cu scris propagandistic ceauşist.
Totuşi, citez ancheta asta nu pentru reacţiile majoritar anemice şi cam previzibile, ci pentru un articol foarte viu al Simonei Popescu care vede lucrurile înţelept şi limpede, aşa cum ar trebui, cred (daţi mai jos, că e în PDF-ul ăsta).
Nu i-am în]eles pe intelectualii care au
avut func]ii politice în anii ’90, unii chiar rmîn`nd
în sistem în condi]iile schimb
ilor de guverne [i
de pre[edin]i. Nu am în]eles nici „duioasele
contradic]ii” (cu o vorb a lui Bacovia) în care intrau
intelectuali a c
or opinie conta mult pe atunci.
Sînt oameni importan]i, care au creat prin atitudinea
lor mult confuzie (peste care, în dulcele stil
românesc, s-a trecut). Nu-i în]eleg, în general,
pe cei care sprijin Puterea, mai ales cînd aceasta
este… ambigu.
Justiţia încurajatoare
Stau şi mă uit la tevatura din jurul arestarilor lui Becali şi Penescu şi-mi dau seama de ce mă simt mai bine. Pentru că sunt în sfîrşit luaţi proştii ostentativi care se autodenunţau la televizor, care aveau CD-uri pe care stătea scris „Şpagă” sau care făceau liniştit şmenuri la telefonul mobil. Asta e important. Întîi proştii, poate va veni şi rîndul hoţilor deştepţi.
