…scroafe-n copac (IV-V): Principele Radu; Dan Pavel


    …si-mi cer scuze principelui – Dan Pavel nu ar intra la aceeasi categorie. El nu a urcat. A coborat.
    Acestea fiind spuse, sa trecem la treaba. Principele, fost print, fost actor, Radu Duda are planuri ambitioase, cum le-a avut de cand era tanar si aparea pe lista proprietarilor de case conspirative ale Securitatii. Nu vrea premier, vrea presedinte. Adica deocamdata nu vrea, dar n-ar zice nici nu. De ce? Pai pentru ca e principe.
    întrebat de moderatoarea Gabriela Vrânceanu-Firea dacă „nu respinge totalmente pentru acum sau pentru viitor posibilitatea unei candidaturi“, principele Radu a dat următorul răspuns: „Aşa este. Pentru că cea de-a doua chestiune (Radu Duda a respins ferm orice posibilitate de a deveni premier, cum a fost cazul regelui Simeon al II-lea în Bulgaria sau ministru – n.a.), deşi e legată tot de alegeri, reprezintă cu totul altceva, ca esenţă. Reprezintă statul. Adică o instituţie care în ultima jumătate de veac a fost fie înjunghiată, fie confiscată, fie aproape demonetizată. Şi s-a petrecut acest fapt în România şi pe un fundal european care a minimalizat importanţa acestei instituţii“.
    Ii pasa de statul asta „injunghiat, confiscat, demonetizat”. El ar fi dispus sa-l panseze, sa-l redea „proprietarilor de drept”, sa-l reevalueze (la cat? cum?). A facut ceva pana acum in directia asta? Cum nu! E sotul princepesei Margareta si a fost vreme de cativa ani Reprezentantul Special al Guvernului pentru Integrare (sau asa ceva – ma veti ierta daca am uitat titulatura exacta).
    Două zile mai târziu, pe 3 aprilie, altă coincidenţă. La reşedinţa princiară de la Palatul Elisabeta vine în vizită Betsy Myers, fost director executiv al campaniei electorale a lui Barack Obama. Pe pagina sa de net, principele Radu consemnează că vizita are loc la invitaţia sa şi a principesei Margareta. Întrebată pe cine ar susţine la prezidenţialele din România, fosta colaboratoare a lui Obama răspunde categoric: „Pe principele Radu“. „Eu nu sunt un candidat“, răspunde acesta, adăugând: „Cel puţin în acest moment şi în momentul în care voi avea un răspuns la această întrebare, o voi face cu siguranţă“.
    E trist sa vezi cum decade o monarhie in democratie (n-am gasit alta rima:). Ceea ce n-a reusit prigoana comunismului  sa faca din Casa Regala, a reusit „deomocratia liberala”. O alta apa mai buna la moara republicanilor greu s-ar putea gasi. Cand, in 1990, le luam interviu principeselor, eram emotionat peste poate. O monarhie fara constiinta monarhica nu poate supravietui. Hegel avea dreptate. Si cu asta ma opresc, trist ca tristetea insasi.
    Da’ vine de se leaga Dan Pavel – alta victima a libertatii. Adevarul e ca libertatea e mai greu de gestionat decat absenta ei. De un bat te feresti mai usor decat de un morcov. In tineretile mele, Dan Pavel era seful UASCR (sau asa ceva – inca o data, va rog sa-mi iertati eventualele imprecizii) si era unul dintre putinii comunisti destupati la minte pe care i-am cunoscut. M-a iertat de mers la o manifestatie cu Ceausescu pentru ca lucram la Napoca Universitara si m-a mai iertat o data, intr-o tabara la Izvorul Muresului, in care am mers purtand niste matanii pana la brau (precizare: nu era misticism, erau putzoisme, dar putzoisme bine intentionate:) Ii sunt in continuare recunoscator pentru asta.
    Ceea ce l-a terminat pe Dan Pavel a fost testul de baza – testul libertatii. N-a rezistat prea mult. Studiile – subtirele – facute in SUA multumita lui Vladimir Tismaneanu – i s-au suit la cap. Citeaza carti de 100-level Political Science cu pretiozitatea omului care a trecut dincolo de Sandra Brown, nu rateaza nici o ocazie pentru a-si mentiona opera, studentii, etc. E jalnic, penibil, si nici macar nu-si da seama. Nu ma intereseaza cati bani a luat de la Gigi Becali dar nu pot sa uit momentul in care a aparut pe post de „coach” oficial in cursa pentru prezidentiale, nici entuziasmul de care a dat dovada cand a fost chemat de Gigi la birt pentru a face conversatie cu Basescu, doar pentru a se transforma (inca o data) in dispret cand jocurile nu i-au iesit.
    Omul se schimba mai abitir decat cocosul de pe girueta si-si gaseste, de fiecare data, scuze: nu vantul, ci propria mea vointa.
    Ultimul text despre Gigi publicat in Ziua ar trebui, intr-adevar, predat studentilor sai: ASA NU!  Il gasiti aici:
    http://www.ziua.ro/display.php?data=2009-04-06&id=251507
    I-auzi una: Am refuzat pana acum cateva zeci de invitatii la emisiuni de stiri, talk-show-uri pe tema fierbinte a acestor zile. De ce? Nu sunt disperat ca altii sa apar in orice ocazie, chiar daca nu se pricep la nimic. Si nici nu intentionam sa fac public adevarul despre parteneriatul meu politic cu Becali. Mai importante decat toate a fost ca trei zile mi-a fost atat de rau incat nu puteam sa stau in picioare. Nu mi-am tinut nici orele la facultate, nu am putut sa scriu proiecte urgente. Si cum sa nu-mi fie rau cand vad in direct cum cel mai bun prieten al meu este batjocorit, iar eu nu pot sa-l ajut imediat?
    I-auzi doua: Cand ziarele scriau tot felul de tampenii despre cearta, noi vorbeam noaptea ore intregi la telefon. Ajunsesem sa nu-l mai suport fizic, m-am ferit sa-l vad cateva luni, pana intr-o zi cand am intrat intr-un conflict cu niste militieni, iar el a sosit (cu Maybachul) sa ma ajute, la trei minute dupa ce l-am sunat.
    Las la o parte comentariile despre eventuala stabilitate psihica.  Dar, cu alte cuvinte, politologul Dan Pavel si-a facut si el dreptate nu doar in paralel cu sistemul, ci de-a dreptul impotriva lui! Ca si discipolul sau, o recunoaste „cinstit”, in scris! N-a scris nimic pe tema aceea atunci – de ce? doar era vorba despre un caz de abuz politienesc, din cate intelegem? – dar acum, emotionat, ne face partasi.
    De ce sa ne mai miram atunci?
    Trist mai e, Doamne, testul libertatii!
    PS @ Lucid – multumit?:)



    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here