…Sever Voinescu – deci, se poate!
…trebuie sa-mi cer scuze. Intr-una din postarile anterioare, in care ma revoltam nedumerit (sau ma nedumeram revoltat?) cu privire la opacizarea spiritului critic ce pare sa paleasca mai toti intelectualii din momentul in care fac pasul angajarii in politica de partid, am pomenit, printre altele, si numele lui Sever Voinescu. Iata dovada ca m-am inselat:
http://www.dilemaveche.ro/index.php?nr=264&cmd=articol&id=10165
Vi-l recomand calduros. Articolul – Despre ideologii, la noi – pune degetul pe una dintre marile, daca nu cea mai mare problema a vietii politice romanesti, fara a cruta nici partidul din care, mai nou, Sever face parte – PDL. Iata doar un fragment:
„În ceea ce priveşte PD-L, coerenţa doctrinară internă a partidului are vigoarea unei umbre. La Bruxelles, PD-L e parte a Partidului Popular, dar la Bucureşti încă se întreabă cum ar trebui să reacţioneze în chestiuni precum siguranţa cetăţeanului şi ordinea publică – materie în care un partid autentic de dreapta ştie instinctiv cum să reacţioneze. ”
Deci, se poate! Se poate analiza critic (si cu argumente pertinente, sine ira et studio) inclusiv partidul al carui membru esti, se pot exprima public nemultumiri in legatura cu aspecte importante legate de evolutia partidului, fara ca din aceasta cauza sa se despice cerurile, fulgerandu-l pe „pacatos”. E un inceput care, adaugat la pre-conditia pusa de Alina Mungiu Pippidi pentru intrarea pe listele europarlamentare ale PDL se cuvine salutat ca atare – cu entuziasm!
Odata rostogolit la vale, pana si un bulgaras se poate transforma intr-o avalansa. Daca ceva mai poate revigora politica romaneasca acum, in pragul crizei, si poate reversa procesul de srubezire a autoritatii parlamentului, partidelor, statului – apoi acel ceva e tocmai renasterea spiritului critic si autocritic in interiorul partidelor, guvernului, presedintiei, s.a.m.d., insotita de retezarea automata a oricaror jumatati de masura in chestiuni evident imorale si de refuzul indarjit al principiului „merge si-asa, ca lumea uita repede”. Si asta chiar daca (sau cu atat mai mult cu cat) o asemenea atitudine „loveste aproape de casa”, precum in cazul Elenei Basescu.
Orice-nceput se vrea fecund…
