Și-a ucis fetele, apoi le-a aruncat pe fundul oceanului. Fața cea mai hidoasă a violenței de gen
Nava de căutare ”Ángeles Álvariño” stătea în același loc unde a găsit plapuma legată de un robinet, aruncată pe fundul apei, aparținând lui Tomás Gimeno.
Robotul de scufundare căuta fără încetare, deoarece Guardia Civil era convinsă că Tomás și-a ucis fetele și apoi le-a aruncat pe fundul oceanului, atârnând de ancora și lanțul dispărute, ale bărcii sale.
Vineri, a apărut și confirmarea.
Trupul neînsuflețit al Oliviei, în vârstă de șase ani, a fost găsit. Lipsește acum cel al fiicei mai mici, Anna, de doar un an.
În acest moment, barca este situată la aproximativ trei mile marine de portul Santa Cruz de Tenerife, în aceeași zonă în care s-a făcut ultima conexiune cu telefonul mobil al părintelui acuzat că și-a ucis fetele, acum o lună și jumătate, ca să se răzbune pe mama lor, Beatriz.
”Lipsesc de lângă noi Olivia și Anna”, strigau cât puteau de tare mii de oameni care s-au manifestat vinerea aceasta, în diferite orașe spaniole, la apelul mișcărilor feministe ce vor să-și arate indignarea totală față de ultimele crime de violență de gen, care au ridicat numărul de decese ale acestui flagel până acum la 19 femei și 3 minori.
Olivia și Anna, fetele dispărute și căutate acum pe fundul apei, sunt doar ultima și cea mia crudă formă a acestei tragedii umane care prinde contur în lume, din cauze încă necunoscute.
Constituie cea mai gravă față a violenței de gen, a răzbunării părintelui împotriva femeii sale care începe o nouă viață departe de fostul soț.
Un singur caz este suficient pentru a descrie atrocitatea absolută a ființei umane apărută la oamenii în care copiii au cea mai mare încredere, tatăl lor, și de la care așteaptă protecție. Dar nu e vorba doar de un caz, aceste episoade atroce încep să se succeadă cu o frecvență de neînțeles.
41 de copii au fost uciși, în Spania, în episoade de violență de gen împotriva mamei, de către tată, în majoritatea cazurilor, conform cifrelor oficiale ale Ministerului Egalității de Șanse de la Madrid. Cu Anna, ar fi 42.
Majoritatea acestora victime își pierd viața în atacuri fatale împotriva mamei și copiilor. În multe ocazii, criminalul de sex masculin se sinucide. Cazurile în care tatăl răpește copiii pentru a-i ucide, cu sau fără amenințare prealabilă pentru mamă, sunt mai puțin frecvente, dar, din păcate, apar în fiecare an, cu o medie de peste cinci minori uciși.
Victimele sunt fii și fiice de la câteva luni la șapte, nouă, unsprezece ani. Unii dintre criminali au încercat să șteargă toate urmele faptelor, cum ar fi José Bretón în 2011, închis după o investigație amănunțită doi ani mai târziu.
Alții lasă cadavrele la locul crimei – case sau spații publice. Se poate întâmpla atunci când femeia solicită despărțirea sau când începe o viață nouă, cu și fără măsuri de protecție dictate de judecători.
Scopul criminalului, spun instanțele, este întotdeauna același: să provoace cât mai multe daune posibile. Itziar Prats, mama fetelor de șase și doi ani, Nerea și Martina, înjunghiate de tatăl lor în 2018, a spus: „Cine își ucide fiicele și se sinucide este un laș”.
Violența machistă nu ține însă cont de observații psihologice. Ea curmă vieți și atât. Și o face tot mai des, tot mai abominabil.
Cazul lui Tomas și al fiicelor sale Olivia și Anna, ucis și aruncate pe fundul odeanului, este doar un exemplu.
