…si cu sufletu-n Rai + putin despre moldoveni
…cam asta incearca sa faca principele Radu, iar pentru asta au fost mobilizati ceva bani, o fosta membra a echipei Obama, o ghicitoare-n bobi (Carmen Hara, sau-asa-ceva) si multa, multa nesimtire. Atat de multa, incat Regele a preferat sa plece din tara.
Teoria e, din nou, eficienta daca o privesti scoasa din context: se cauta cu disperare un candidat anti-sistem, se cauta cu disperare un Obama de Dambovita. Sistemul isi cauta singur, cu disperare, un actor care sa joace rolul anti-sistem. Aceasta strategie se generalizeaza de-a lungul si de-a latul democratiilor liberale si ar trebui sa puna serios pe ganduri clasa politica – din Romania si de aiurea. Lumea si-a pierdut increderea in politica „oficiala” si cauta o solutie „din afara”, cum a facut-o si in prima jumatate a secolului XX. Pe termen mediu, asta miroase a dezastru. Pe termen scurt, insa, e ca la „chicken game-theory” – fiecare se asteapta ca altul sa cedeze primul. Lasa-l pe altul sa se sacrifice, de ce sa fiu eu fraierul? Sau, si mai bine, hai sa nu ne sacrificam nici unul, gasim niste roboti care sa se ciocneasca de ochii lumii, in vreme ce noi ne vedem linistiti de treaba la butoane.
Principele Duda are exact acele insusiri ale noului portret-robot: e „deasupra” partidelor politice, e tanar si aratos, dupa cum zicea profetia duduiei Carmen, e „din familie buna”, s.a.m.d.
In practica, insa, noul robotel s-ar putea sa nu functioneze atat de bine, din mai multe motive. (Va mai amintiti bancul cu spionul american, crescut de mic in limba rusa, care bea vodca precum un rus, injura precum un rus, etc, dar e prins in primele cinci minute dupa parasutarea pe teritoriul URSS. De ce? Pentru ca era …. negru! Cam asa si cu Duda.) Lasand insa multe altele la o parte (casa conspirativa, bunaoara, sau absenta unei structuri in teritoriu), principelui ii va fi imposibil sa evite o intrebare de bun-simt: este monarhia constitutionala de preferat republicii? Da sau nu?
Sigur, va incerca sa o dea cotita, cu explicatii ca „da, e buna, daca o vrea poporul” sau „da, dar nu acum”, etc – dar cu fiecare vorba scoasa pe gura fie se va afunda mai tare in ridicol, fie va afunda mai tare ideea de monarhie in ridicol, fie – cel mai probabil – amandoua deodata.
Bani aruncati pe fereastra, principii aruncate pe fereastra.
PS Observati, va rog, cam cata vreme va mai tine Moldova prima pagina. Asta e unul dintre dezavantajele rascoalelor twitter, rascoalele in 140 de cuvinte. Risca sa dureze cam tot atat, pentru ca si atentia celor carora se adreseaza dureaza cam tot atat. Daca nu se mai intampla ceva spectaculos in urmatoarele ore, de Florii nimeni nu va mai pomeni nimic despre Moldova.
