Stahanov câştigă alegerile în .ro
Exista aproximativ 1000 de bloguri politice pe platforme precum WordPress si Blogspot. Dintre acestea, 140 sunt pesediste, 128 apartin PDL-ului, 99 sunt ale membrilor PNL si vreo 30 sunt ale altor partide (PC, Partidul Verde etc.). Aproximativ 70% dintre ele sunt active (i.e. autorii le aduc la zi in mod regulat). Exista si 150 de bloguri de ziaristi care discuta, in mare parte, teme politice. Un numar de 307 bloguri apartin unor simpli comentatori, cetateni fara culoare politica sau neidentificati ca fiind persoane publice / politicieni alesi sau numiti. Cel mai probabil, majoritatea acestora au legaturi cu mediul politic intr-o masura sau alta, fiind fosti activisti, membri sau, in mod curent, consilieri ai politicienilor sus-amintiti. Putini sunt pur si simplu pasionati de politica damboviteana.
La toata aceasta structura vie, cu articole si luari de pozitie zilnice, se adauga site-uri de partid, varii campanii politice mascate in responsabilizare sociala si un numar crescator de comentarii pro si contra candidatilor in cursele electorale. In masura in care 11% dintre romani citesc variantele online ale ziarelor, postacii dainuie pe timp de campanie. In fapt, intregul organism, cu preluari din presa, soparle aruncate in blogosfera si comentatori de ocazie, traieste din plin in aceasta perioada.
Cu toate acestea, traficul nisei politice nici macar nu se apropie de topurile romanesti pe internet, chiar si in perioade de campanie. Un blog politic inregistreaza oriunde intre 50 si 100 de vizitatori unici pe zi, cu putini politicieni atingand cateva sute sau mii de vizite intr-o perioada similara. Asta in situatia in care, in 2008, aproximativ 26% dintre romani accesau internetul cel putin odata pe saptamana, 15% odata pe zi. Majoritatea acestora sunt oameni cu ceva educatie, din mediul urban si facand parte din populatia activa.
Diferenta intre audienta site-urilor si blogurilor politice si interesul romanilor pentru mediul internaut provine, in parte, din incapacitatea politicienilor de a-si proiecta corect imaginea online, de a deveni credibili in linie cu asteptarile unor audiente hiperinformate si fara prea multa rabdare. Niciun tanar nu va citi o declaratie politica, aruncata de-a lungul a pagini intregi de aberatii populiste. Chiar daca unii dintre politicieni s-au obisnuit cu noile tehnologii, nu si-au adaptat continutul comunicarii politice la standardele internaute. Partial, aceasta se datoreaza si lipsei de specialisti de resort pe piata (e.g. firme serioase de marketing politic), dar si faptului ca un numar mare de bloguri si site-uri de campanie sunt efectiv uitate in secunda in care politicienii sunt alesi. Heirupismul feroce din preajma acestor evenimente, dorinta de a epata inaintea necesitatii de comunicare si binevoitorii specialisti in comunicare aparuti peste noapte sunt toate motive pentru care nu vom evolua peste postaci, bloguri proaste si politicieni „neintelesi”.
Campania pentru prezidentiale pe internet a inceput de vreo doua saptamani, cu mici virtuali si bere binara, sa iasa frumos, cu bloage si antibloguri, cu postaci de partid si de suflet, cu site-uri si manjeli photoshop-uite; totul in extrem, in grobian si in ridicol. A castigat un cetatean pe nume Alexei Stahanov. Poate ati auzit de el.
-MD
Articol publicat in VoxPublica si pe Codex Politicus.
