Sunt sclavul lui Zapp


    Asta e o poveste despre un abuz, unul consimţit din lene şi care mă face să-i dau dreptate colegului Mihai Nicuţ când spune să citeşti bine contractele înainte de a le semna. Acum o veşnicie şi un pic aveam nevoie de o conexiune de internet mobil, iar cea mai la îndemână mi s-a părut oferta Zapp. Bun, mers la un birou Zapp, semnat contract, luat modem şi eram online. În Bucureşti, aş zice că serviciul era aproape mulţumitor pentru ce-mi trebuia mie, cititul ziarelor şi verificarea mailului. În schimb, pe la Vamă, spre exemplu, mi-a luat o vară întreagă să mă prind în care zone trebuie să mă cazez ca să am parte de un firişor de conexiune.
    Cum mă nevrozez repede, mult prea repede, am renunţat să-l mai consider internet mobil şi l-am folosit doar acasă. Piaţa fiind în continuă creştere, cu oferte peste oferte, iar eu sătul să fiu mobil doar în casă, am făcut un abonament la RDS. Nu că aş fi eu cel mai responsabil om când vine vorba despre cheltuirea banului personal, dar mi-a venit şi ideea să reziliez contractul cu Zapp, că în noile condiţii el, serviciul, era uşor degeaba. Sun la “Clienţi” şi le spun ce grozăvie intenţionez să fac. Aş, da’ de unde, nu e atât de simplu. Mi se comunică faptul că trebuie să achit 200 de dolari, taxa de reziliere. Păi, a trecut un an (atâta ştiam şi eu, că trebuie să respect contractul timp de un an). Da, şi s-a prelungit automat cu încă un an. Dacă vreţi să-l reziliaţi, trebuie să anunţaţi în scris cu două săptămâni înainte de împlinirea unui nou an. Nu ştiu vouă cum vi se pare, dar pe mine m-a luat claustrofobia, eram captiv în Zapp online. Am tăcut şi am înghiţit în sec, hotărât fiind să-mi amintesc ca în noiembrie să anunţ în scris că doresc divorţul.
    Lunile treceau, praful lega o prietenie la cataramă cu modemul, eu plăteam cei 25 de dolari (parcă asta era suma) regulat, culmea ironiei, cu ajutorul internetului fix. Aşa de repede treceau lunile că nici nu mi-am dat seama când am început să privesc cum ninge decembre. Fir-ar, am uitat de Zapp! Nu-i nimic, la anul nu mai uit. Şi lunile au trecut iar molcome, cu mine plătind cuminte cu cardul un serviciu pe care nu-l foloseam deloc.
    Poate că a mai trecut un an, poate au fost doi, cine a stat să mai socotească? Monotonia a fost spartă de un telefon de la Zapp, că s-a schimbat moneda, acum tarifele sunt în euro. De parcă asta ar fi contat. Ba, mi-au cerut chiar şi acordul ca, pentru aceeaşi sumă, să primesc trafic nelimitat. Era ca şi cum aş fi avut o maşină fără motor şi cineva ar fi spus că îmi dă un plin de benzină gratis. Normal că am acceptat, e în firea omului să zică da la chestii moca. Hai să scurtez.
    Încep sfârşitul cu o recapitulare. Timp de vreo trei ani a fost ca şi cum aş fi luat de suflet Zapp, companie căreia i-am plătit lunar nişte bani, deşi nu le foloseam deloc serviciul, doar pentru că nu am fost pe fază să ştiu când se împlinesc cele două săptămâni în care era permisă abolirea sclaviei. Între timp, a venit o lună în care am uitat să plătesc, pe cuvânt, chiar am uitat. Imediat primesc telefonul de rigoare de la departamentul „Plăţi”. Uitai să spun că am impresia că, odată cu trecerea la euro, a început şi un nou an zappian. Le spun că plătesc ce am de plată, nu-i bai, dar aş vrea să ştiu şi eu când se împlineşte anul, să scap dracului de pacoste (am vorbit frumos, nu aşa). Domnişoara zice să sun la “Relaţii Clienţi”, că dânsa nu deţine această informaţie. Ha! Să moară mincinosul?
    Nu insist, dar uit între timp alte câteva zile să plătesc. Sunt sunat din nou: dacă nu umblu repede în buzunar, se suspendă serviciul, plătesc taxa de reziliere bla bla bla. Ok, ok. Îmi amintesc la câteva zile, seara, şi dau să intru pe contul de pe zapp.ro, ca să achit aşa cum am făcut-o atâta amar de vreme, cu cardul. Era suspendat, ceea ce, pe cale de consecinţă, însemna că nici eu nu aveam cum să plătesc. Să fie iubiţi, ce să mai zic, aştept cu deosebit interes prima citaţie.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here