Tacticile TRU. Pericolul stilului CTP
In meciul de sah dintre Doru Buscu si Traian Ungureanu de aseara de la Realitatea TV, a cistigat Ungureanu apelînd la schema retorica numita „n-am nimic de pierdut”. A fost o chestie de atitudine. Doru a venit pregatit ca pentru un box ideatic. Traian a venit relaxat ca la o partida de sah in Cismigiu. Pentru ca subiectul era unul de Cismigiu: Cine e al lui Basescu? Traian a fost excelent pentru ca s-a adecvat la subiect. Si pentru ca aia care muncesc la Vintu pentru o chirie, fie ea si in Londra, au asa o relaxare misto. TRU a predat o lectie zen-ironica. Mi-ar placea sa fie asa si in articolele care uneori cad in patima si isteria unui C.T.Popescu, cel pe care intotdeauna l-am asezat in opozitie cu el. TRU isi asuma , cu intreruperi patimashe, statutul de cetatean unic cu pareri la purtator, in timp ce CTP-ul urla intotdeauna in numele celor multi. Daca am ceva sa-i reprosez lui TRU este tocmai monotonia care intervine atunci cind strigi prea tare intr-o singura directie. Chestie de stilistica.
