…Totusi, 1 Decembrie!
…bine, am inteles – am urmarit si eu rezultatele cu sufletul la gura, le-am intors si eu pe toate partile cu prietenii, la telefon, dar – pan’ la urma care scapa turma – asta nu conteaza. (E rau, prostia continua sa nu doara, ramane cum ne-am inteles cand am scris „Amintiri din viitor – rezultatul alegerilor” – sa nu ziceti ca nu v-am spus.:)
Ne ramane, insa, 1 Decembrie – sarbatoarea care, zicea un Mircea Eliade frustrat, a dat sens unei intregi generatii.
Luati o pauza pana la urmatorul guvern: unul din vreo sapte romani (!!!!) au murit in Primul Razboi Mondial. Unul din vreo sapte romani – copii, femei, batrani y compris – au murit pentru a le oferi unor diplomati buni argumente suficiente pentru Unirea Mare. Nu le-a scazut cu 10% salariul. n-au intrat in somaj, n-au suferit din cauza facturii la electricitate – ca n-aveau. Nici internet n-aveau. Aveau, fiecare, cate o viata. Si-au dat-o.
Nu va e putin rusine? Mie, unuia, mi-e.
