…ultimul comentariu (113 – numar cu ghinion:)

august 4, 2009 0

…l-am scris duminca, sa apara, ca de obicei, miercuri. Pare-se ca n-a fost sa fie, asa ca ma zoresc sa-l public, sa nu zic ca mi-am pierdut timpul degeaba. Doamne, ca mult am mai scris… Daca stau sa calculez, vreo cateva mii de comentarii in ultimii douazeci de ani… Poate ca a sosit timpul sa iau o pauza.
Norocul chiorului
 
Incontestabil, Traian Basescu are noroc. Vrei, nu vrei, esti fortat sa-l votezi.
 
Da. Dupa cum scria acum doua zile si Cristian Teodorescu, daca presedintele vrea cu adevarat sa fie responsabil, trebuie sa-si anunte limpede pozitia: candideaza sau nu pentru un nou mandat (si de ce). In caz contrar, toate apelurile sale la responsabilizarea clasei politice pe timp de criza nu valoreaza nici cat o ceapa degerata. N-ar fi pentru prima data cand se decredibilizeaza. Vorba vine: decredibilizarea asta nu se traduce (sau se traduce anemic) prin scaderea potentialului electoral. Explicatii precum harisma, populismul sau instinctul politic nu pot da, de unele singure, seama pentru o asemenea rezistenta electorala. Cheia succesului se afla in alta parte. Nu-i apartine, oricat de mult ar incerca sa-l convinga de contrariul yesmenii din jurul sau.
Nu. Nu incerc sa-i diminuez in vreun fel meritele. Sunt convins ca, fara Traian Basescu, Romania s-ar afla intr-o situatie mult mai proasta decat cea de azi. Incerc doar sa explic ceea ce nu se poate explica exclusiv prin prisma meritelor personale: tampeniile, derapajele de limbaj, atitudinea inconsecventa in atatea cazuri incepand (sau terminand?) cu EBA – toate nesanctionate electoral. Basescu are norocul democratiei: e, dupa cum spunea Churchill, cea mai buna dintre toate variantele proaste pe care le avem la dispozitie. Altfel spus, are norocul unor adversari mai prosti. Atat. Dar acest “atat” e suficient de puternic pentru a inclina defintiv balanta in favoarea sa. E paiul care rupe spatele camilei.
Poate, doar poate, daca adversarii sai ar fi mai inteligenti (ca de moralitate nu mai are rost sa vorbim) ar avea o sansa. Dar nu sunt. Au uitat pana si mersul pe bicicleta. Cand simt ca isi pierd echilibrul (si simt din ce in ce mai tare) rasucesc disperati ghidonul in directia opusa, dupa care se mira de ce musca tarana. Apeleaza la solutii disperate, fara perdea. Or, electoratul e precum un caine. Cand amusina disperarea, ataca. Cand vede o asemenea desfasurare nerusinata de forte, o asemenea cabala la lumina zilei pentru inlaturarea unui singur om, n-are ce face – tine cu iepurasul (sau, daca preferati, cu the underdog).
Domnule presedinte, pe partea mea puteti sta linistit: daca va decideti sa mai candidati, va voi vota fara doar si poate. Cu scarba, dar va voi vota. M-as bucura, insa, daca nu v-ati mai multumi cu voturi date in scarba. M-as bucura daca ati avea pretentii mai mari.

VoxPublica
VoxPublica
Lasă un răspuns

Your email address will not be published.