Un interviu.
Deocamdata, citeva selectiuni din el. Deocamdata, nu va dezvalui numele „personajului” care raspunde la intrebari. Peste citeva ore, interviul poate fi citit integral in Cotidianul.
Lustratia e un vis romantic sau inca se mai poate pune in practica in Romania? Nu e prea tirziu. Si inca aveti nevoie de asa ceva, dupa parerea mea. Lustratia poate oferi o anumita insanatosire a vietii publice pentru ca fara o transparenta sporita in privinta trecutului, publicul nu are cum sa evalueze in cunostinta de cauza caracterul celor care vor sa ocupe functii publice. Fara adevarul despre trecutul recent, electoratul romanesc nu creste; e ca si cum ar continua sa ramana “copil”.
V-ati citit dosarul pe numele dvs de la CNSAS? Da. E intereant. E o lectura care m-a intrigat. In primul rand, ma ajuta sa reconstitui o anumita perioada din viaaa mea. Eu am tinut o agenda destul de sumara cind veneam in Romania asa ca, intr-un fel, securistii mi-au scris jurnalul. Am fost si impresioant: nu ma asteptam sa fiu un “obiectiv” asa de filat si asa de important. Sigur ca stiam ca sint filat, dar detaliile care apar acolo m-au surprins. In anii 70, aveam trei echipe de filaj pe urmele mele, care lucrau in schimburi. Si unde mergeam eu? Sigur, mergeam sa imi vad unii prieteni, dar nu complotam impotriva regimului…
Ati avut surprize in dosar – sa vedeti, de pilda, apropiati care v-au turnat? Aici, trebuie sa fac o cerere speciala ca sa fie deconspirati pentru ca apar cu nume de cod.
Dar, nu ati intuit cine se ascunde in spatele acestor nume? Nu i-am intuit…intrutotul. Adica, am anumite banuieli, dar nu imi place sa merg numai pe banuieli.
“Securitatea a invins!” E adevarat sau fals? Ma refer la Romania, desigur… Da. Insa am putea spune acelasi lucru, intr-o anumita masura si despre Polonia si despre Bulgaria…
