"Uninominalul". Succes si dezastru
Niciodata nu s-a discutat mai mult despre sistemul de vot. Niciodata oamenii nu au fost mai constienti de sistemul de votare. Asa arata democratia – este compusa din sisteme imperfecte care nu opt functiona fara incredere. Se stia de la bun inceput ca acesta nu e un uninominal, ca avem de-a face mai curind cu un soi de liste cu aparente uninominale.
Pe mine nu ma ingrjoreaza ca se duce unul de pe locul 3 in detimentul aluia de pe locul 1. E un fals mod de a pune problema. Nu ma nelinisteste nici repartizarea nationala. Inainte nimeni nu se mai intreba. ne trezeam cu parlamentarii si aia erau. Acum macar se pun intrebarile. Uninominalul a insemnat o „lucidizare” a electoratului, pe de o parte. Iar alegerile de duminica au insemnat pentru mine dezisterizare, chestie foarte imoprtanta.
Adevaratul dezastru era in alta parte si a fost cunoscut de toata lumea. Unii au tipat cit au putut[i bine au facut. desi cred ca au exagerat (din ce am vorbit cu oameni din redactie care se pricep) in ce priveste majoritatea si acel 50+1 care nu e pomenit in lege. Dar punctul de bataie major este cu acei oameni care nu au avut cum sa voteze, care au fost exclusi din start. Situatia e de o gravitate fara seaman. Asociatia Umanista a protestat, a atras atentia, a contestat. Cred ca acum e momentul sa se discute. Pina nu ne-am lovit de el, sistemul parea doar o modalitate de vot ca oricare alta.
Nici nostalgia dupa liste nu e corecta acum. Ce ar fi de facut: perfectionarea sistemului asta, fara ca tinta sa fie un uninominal pur. Nu e Romania locul pentru asa ceva.
