Ura si lasitate. 2 observatii
*e socant pentru mine sa vad si sa aud tot mai multi oameni care gindesc (stupid!) in felul urmator: daca nu te alaturi, necontionat, taberei isteric-antiBasescu si indraznesti sa nu taci, atunci esti sigur „omul lui Basescu”. poti sa ai opinii critice punctuale vizavi de Basescu, poti sa ai rezerve fata de TB, dar, daca nu esti isteric ANTI TB, atunci esti, pe aceasta logica, omul lui! mai mult: ii esti vindut lui!
*e, pe de alta parte, dezgustator spectacolul pe care il dau, de luni bune incoace, plutoane de lideri de opinie care incearca sa treaca acum drept mari aparatorii democratiei. aparatori ai unei democratii atacate, desigur (stim power-play-ul, nu?), de un dictator fara mila numit Traian Basescu. ei bine, acesti gargaragii ai democratiei puneau capul in pamint sau nu isi gaseau vreme de fleacuri intre 2002-2004 cind, cu adevarat, presa era sub bocancii lui Nastase et comp si cind statul roman era confiscat si furat de capitalistii de cumetrie garantati de Ion Iliescu. unii dintre ei nu aveau vreme de fleacuri pentru ca aveau alte treburi mult mai importante: sa numere – si anume, banii veniti de la stat, prin contracte privilegiate, ca sa taca si ca sa nu vada. ei, piscotarii marilor furturi, vin astazi si ne dau lectii de democratie. e inutil sa le bate obrazul si sa le cerem sa fie rusine. nu au de unde!
