Videanu, pleacă, te rog. Oh, my god, Micky!
Apariţiile repetate ale lui Videanu capătă accente comice. Fiecare fulguraţie pe tv nu face decît să acţioneze ca şmirghelul pe felia de voturi a lui Blaga. Mă rog, nu-i face atîta rău cît rău provoacă prezenţa lui Iliescu lîngă Oprescu, dar totuşi… E chiar tupeu să tot iasă să spună ce bine le-a făcut el pe toate, în loc să aprindă o lumînare în semn de mulţumire că PDL-ul încă mai are votanţi destui în Bucureşti, după mandatul său.
Micky!
La Realitatea au dat toata ziua un filmulet cu doua eleve din Lehliu care se bat. Pe margine, un martor exclama: Oh, my god! Am dat pe Antena 3 si am strigat si eu ca fatuca aia „oh, my god” cind l-am vazut pe Micky Spaga linistit si voios, cu vocea aceea ragusit-isterica si cu un discurs care parea o tuse intrerupta si seaca. Oamenii ies din adincuri, au simtit ceva… Si eu simt ceva nasol.
