Vietnamizarea României. ”Vrem turiști? Cine o să-i servească, asiaticii?”. Criză totală în EDUCAȚIE
Tot ce merge rău în România își are rădăcinile într-o singură sursă: EDUCAȚIA. Societatea românească face marea eroare să considere că pentru o bună educație e suficientă învățarea de carte, dar adevărata valoare a educație stă în EDUCAREA viitoarelor generații în spiritul unor principii sănătoase: respect, lege, cinste, altruism, profesionalism.
Cât privește ”învățarea de carte”, nici la acest capitol România nu stă bine deloc. Școala nu s-a schimbat decât superficial, iar guvernările n-au făcut altceva decât să mențină intact un sistem bolnav, în care grija principală este conservarea privilegiilor, asigurarea salariilor și, implicit, a voturilor necesare partidului care a refuzat reforma.
Consecințele sunt însă catastrofale. Banii plătiți de cetățeni ca impozite și taxe sunt prost investiți într-un sistem-carapace. Nu există competiție reală și, odată intrat, ai salariu pe viață și pensia asigurată.
Nu există corelație între bugete cheltuite și performanță. Un astfel de sistem nu are cum să se adapteze la lume, trăiește încă în preistoria educației și scoate pe bandă rulantă absolvenți tot mai rupți de realitate, îndopați cu tone de maculatură, tot mai slab pregătiți.
Iar cei care refuză să ia parte la acest simulacru iau calea străinătății. Practic, în lipsa unei educații care să ajute România, investiția statului în școala românească este aproape inutilă, în afara menținerii unui sistem care ajută mai mult la scăderea șomajului prin propriii angajați decât la dezvoltarea țării.
Remarcabilă în acest sens este analiza lui Petrișor Peiu.
”(…) Obiectivul universităților românești nu este să-i păstreze pe cei admiși în anul I și să facă din aceștia fermentul dezvoltării țării. Obiectivul universităților noastre, de fapt, nu prea există.
Melanjul acesta nu creează instituții, ci doar le depreciază. Neuniformitatea și arbitrariul din sistemul de notare și de licențiere a creeat niște monștri de care fug tinerii români. Mulți dintre aceștia aleg să studieze la universități din afara țării doar pentru a-și menține psihicul sănătos și pentru a nu trece prin școala de umilire și de învățat „pe de rost”.
De universitățile prea generoase cu acordarea de diplome fug tinerii pentru că nu au prestigiu, iar de universitățile cu prestigiu fug tinerii pentru că acolo nu știi niciodată ce vei păți, cum ți se va strica viața din capriciul unor profesori preocupați de propria statuie, nu de echilibrul educațional.
Înainte de a-i culpabiliza pe elevi și pe studenți că nu sunt îndeajuns de „silitori”, sistemul nostru de învățământ ar trebui să se întrebe cu ce greșește el însuși”, scrie analistul.
”Școala trebuie transformată rapid în spiritul vocației”
România nu are forţă calificată de muncă, iar ceea ce ne lipseşte este o resetare a sistemului educaţional, care trebuie să pună accent pe vocaţie, a afirmat, marţi, și preşedintele Confederaţiei Naţionale pentru Antreprenoriat Feminin (CONAF), Cristina Chiriac, la Forumul Naţional de Redresare.
„Ceea ce ne lipseşte este o resetare a sistemului educaţional. În primul rând, trebuie să învăţăm să punem pe primul plan vocaţia şi eu cred că ‘România educată’ ar trebui să aibă special o componentă vocaţională, astfel încât să începem de acum, împreună cu acest Program Naţional de Rezilienţă, să creăm o politică publică de susţinere şi tot ce înseamnă învăţământ tehnic şi dual să capete adevărata strălucire şi importanţă în tot ceea ce priveşte acest spectru economic. Altfel, vom ajunge să creăm tot felul de politici de susţinere a turismului, de exemplu. Văd în Plan că avem ca propunere 15 milioane de turişti români. Cine o să-i servească la masă? Filipinezi, oameni aduşi din Indonezia, din Vietnam, din India sau românii noştri pe care ni-i dorim să-i încadrăm, să avem calificaţi? Mai mult decât atât, avem industria textilă secundară care, la ora actuală, înglobează peste 175.000 de angajaţi şi care se confruntă cu un deficit major în ceea ce priveşte consumul”, a declarat Chiriac.
România Durabilă şi EM360 Group au organizat, marţi, Forumul Naţional de Redresare, eveniment online care îşi propune să aducă în dezbatere oportunitatea pe care România o are prin Mecanismul de redresare şi rezilienţă.
Mecanismul de redresare şi rezilienţă (MRR) ca pilon principal al instrumentului financiar #NextGenerationEU prin care Uniunea Europeană oferă sprijin statelor membre, are alocat un buget total de 672,5 miliarde de euro, din care 29,9 miliarde de euro ar reveni României, pentru finanţarea planurilor naţionale de redresare şi rezilienţă (PNRR) pe care le elaborează statele membre ale Uniunii Europene (UE).
PNRR trebuie să intervină cu reforme şi investiţii în domenii, precum: transport, mediu, schimbările climatice, energia, eficienţă energetică, tranziţie verde, turism, agricultură, educaţie, sănătate, mediu de afaceri, cercetare, inovare, digitalizare.
Documentul strategic al României a fost transmis Comisiei Europene pe data de 31 mai 2021.
