Viitor balaur gripa noastra are (II)
Frank Herbert spunea ca rolul literaturii stintifico-fantastice nu este sa prevada viitorul ci sa il previna. Lucrul este adevarat daca ne gindim la gripa actuala. Pe de o parte, invazia de scenarii apocaliptice care inunda ziarele, emailurile si conversatiile din metro. Pe de alta parte, miliarde de dolari investite in cercetare pentru crearea de medicamente si vaccinuri destinate tocmai evitarii respectivelor scenarii.
Atita vilva mediatica si medicala nu poate fi ignorata. Din mai multe motive: in primul rind, virusul actual este nou; in al doilea rind, este ciudat; iar in al treilea rind, este celebru.
Numele lui trezeste, pe buna dreptate, teama. Tragica epidemie de gripa din 1918, care a ucis intre 30 si 50 de milioane de oameni in intreaga lume avea acelasi serotip. Chiar daca erau alte timpuri – o populatie slabita de razboi aflata inaintea descoperirii antibioticelor – e normal sa ne facem griji.
Din fericire, pina acum, noua gripa, chiar daca numita pandemica – termen folosit exclusiv referitor la raspindirea ei si nu la gravitatea simptomelor – a fost blinda cu noi. Un singur lucru este ingrijorator: virusul pare ca se raspindeste ceva mai rapid. Ori o raspindire rapida inseamna un numar mai mare de infectii, iar un numar mare de infectii inseamna o probabilitate crescuta pentru aparitia unor noi varietati.
Asa incit un scenariu catastrofal nu este atit de absurd. El ar putea pleca de la combinarea actualei tulpini cu o alta, rezultind o noua tulpina de o virulenta extrema. Iar candidatii exista – sa ne aducem aminte de gripa aviara, H5N1 care pindeste permanent din rezervorul ei natural: pasarile. E adevarat ca ea se transmite extrem de greu de la om la om, insa mortaliatea inregistrata este absolut inspamintatoare 60%, comparativ cu un modest 0,1% in cazul epidemiilor obisnuite sau cu un enorm 2,5% in cazul celebrei epidemii din 1918. O varianta care ar combina mortalitatea uneia cu mobilitatea celeilalte, desi ar fi o poveste care s-ar vinde bine la Hollywood, ar micsora catastrofal numarul posibililor spectatori.
Sa vedem cum ar fi posibil asa ceva si sa intram putin in biologie. Membrana virala, de care am mai vorbit, adaposteste, alaturi de alte citeva proteine, marea arma a virusului: genomul viral. In majoritatea cazurilor acesta este alcatuit dintr-un singur sir de acizi nucleici care, odata cooptat in angrenajul celulei, duce la producerea de proteine specifice si, in final, la noi virusi. In cazul gripei lucrurile sint mai complicate: in locul unuia, exista opt fragmente diferite de ARN, fiecare codind una sau doua proteine. In cazul in care o celula este infectata, ea va fabrica copii ale genomului si va replica proteinele codate de acesta. Printr-un proces inca misterios, noii virusi vor contine exact cite o copie din fiecare segment orginar.
Este posibil insa, ca o celula sa fie infectata simultan cu doua tulpini diferite. In acest caz o combinatie de fragmente din ARN-ul lor pot fi asamblate impreuna, rezultind un virus nou. In majoritatea cazurilor acesta va fi mai ‘slab’ decit oricare dintre parinti. Nu este exclus insa, ca dintr-o astfel de alaturare sa apara un virus de o virulenta extrema.
De obicei porcii sint cel mai bun laborator pentru astfel de experimente, intrucit au pe tractul respirator receptori pentru diferite tipuri de virusi, ceea ce face sa poata fi infectati simultan cu tulpini specifice omului si cu tulpini specifice pasarilor. Cazul actualei H1N1 este un bun exemplu: este o combinatie de ARN provenit din patru directii: gripa porcina din America de Nord, gripa aviara din America de Nord, gripa umana si gripa porcina din Asia si Europa.
In final, daca nu putem face predictii, sa facem cel putin citeva speculatii pe termen lung si sa amintim o observatie facuta de unul dintre personajele caruia multi dintre noi ii datoram viata E vorba despre Maurice Hilleman, cel care a produs pentru Merck mare parte a vaccinurilor folosite azi. Hilleman a observat urmatoarea frecventa a epidemiilor cauzate de acelasi tip de hemaglutinina: 1889 (H2) – 1900 (H3) – 1918 (H1) – 1957 (H2) – 1968 (H3) – 1986 (H1). Adica exact 68 de ani intre doua epidemii – adica durata medie de viata a unei persoane. Ceea ce insemna ca odata ce imunitatea existenta in populatie in fata unui anumite tulpini dispare, este posibila aparitia unei noi forme extrem de virulente.
Urmind logica lui Hilleman, Hollywoodul se poate pregati pentru anul – 2025, iar companiile farmaceutice pentru tipul – H2.
