VTismaneanu despre Iluzia anticomunismului


    Fragment dintr-un interviu foarte bun cu VTismaneanu publicat in Contrafortul de la Chisinau facut de VCiobanu, VGirnet si compania:

    Am încercat să răspund de câteva ori unora dintre autorii volumului Iluzia anticomunismului, arătând că dictaturile comuniste nu au fost legende, iele, năluci, ci sisteme întemeiate pe planuri genocidare, pe resentiment social, pe diabolizarea grupurilor umane desemnate drept „inamic obiectiv”. Au încercat să obţină controlul total asupra minţilor şi trupurilor umane. Din păcate, nu doar neo-gauchiştii români, dar şi modelele, inspiratorii lor intelectuali din Occident par imuni la documentaţia irefutabilă privind crimele comuniste. Citiţi-l pe Slavoj Zizek ori pe Alain Badiou şi veţi fi de acord, cred, cu mine. Când Zizek afirmă senin că este nevoie de o „reluare a gestului leninist”, mă înfior. Mai apar şi dublele standarde, reacţiile panicate ale unor „inspectori ai corectitudinii istorice”, nostalgiile socialiste gen Lionel Jospin, mai este vorba şi de frontul internaţional antiglobalizare care cuprinde tot felul de maniaci ai anti-„imperialismului”, fundamentalişti religioşi, antisemiţi deliranţi etc.
    A condamna comunismul presupune un veritabil travail de deuil, o asumare/explicare/identificare a complicităţilor din trecut, dar mai ales o demontare sistematică a relaţiei dintre ideologie şi teroare. Or, gândesc eu, aici este sursa rezistenţelor la o asemenea condamnare morală: sunt prea multe schelete în dulap, prea mulţi politicieni de vârf din Vest au fost marxişti, maoişti, marcusieni, troţ­kişti, guevarişti în 1968 pentru a fi fericiţi că se ajunge la o asemenea indispensabilă dezbatere. Credeţi-mă, cunosc intelectuali occidentali care consideră că tonul lui Aleksandr Iakovlev din cartea sa A Century of Violence in Soviet Russia, apărută la Yale University Press în urmă cu câţiva ani, este prea strident, prea acuzator etc. Nu mai vorbesc de absurdităţile debitate despre mine, şi nu doar în România. Există chiar în Basarabia un domn care susţine că tatăl meu i-a torturat familia în perioada 1940-1941. Să spun doar că tatăl meu nu a călcat pe meleagurile natale (s-a născut la Soroca în 1913) între 1930 şi 1956 (când a vizitat-o pentru două săptămâni pe bătrâna sa mamă).

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here