…2012: Apocalipsa caprelor
…m-am tot intrebat de unde si pana unde aceasta isterie a sfarsitului lumii in 2012 a prins si in Romania. In Statele Unite, fenomenul este, cel putin pana la un punct, explicabil. Exista aici o intreaga traditie a Celei de-a Doua Veniri. Predicatorii isi disputa, an dupa an, data exacta, se comenteaza daca exista sau nu „rapture”, cand alesii se vor ridica la ceruri intr-o clipita, daca se va termina lumea sau, de fapt, va incepe Domnia de 1000 de ani, evenimentele internationale sunt decriptate cu Biblia-n mana, s.a.m.d.
Isteria a ajuns pana-ntr-acolo incat NASA s-a vazut nevoita sa dea dezmintiri oficiale si sa distribuie materiale promotionale pentru a mai domoli valul de panica. (Un fenoment inrudit: nu se mai gasesc cartuse, pentru ca cererea depaseste cu mult oferta. Oamenii vor sa fie pregatiti – iar o pusca incarcata te face sa te rogi ceva eficient:)
Dar la noi? De unde si pana unde devine ortodoxia fascinata de Apocalipsa? Cu ce ma intereseaza pe mine mai tare daca mor … individual sau colectiv? O singura explicatie logica am reusit sa gasesc si, tare mi-e teama, e mult mai lumeasca decat v-ati astepta. Apocalipsa ofera o sansa nesperata de a vedea murind si capra vecinului. Da’ cate capre!!! Adica, poate te termina si pe tine vreun cavaler al apocalipsei, dar inainte de a-ti da obstescul sfarsit, cu coada ochiului, vei avea satisfactia de a vedea ca nu esti singurul. Toti vecinii aia care te secau la inima pana mai ieri, toti „dusmanii” vor cunoaste si ei aceeasi soarta. Ba, daca esti putin norocos, pe ei ii va lua prima trompeta sau a doua, pe tine vreuna mai intarziata.
Asa ca, de-acum inainte, cand mai auziti vreun cunoscut agitandu-se pe tema apocalipsei, priviti-i anturajul; numarati-i vecinii si caprele. Cu cat mai multe capre gata sa moara, cu atat mai interesat va fi omul in sfarsitul lumii:)
