40 de ani din mai 68. flacara olimpica…
au trecut 40 de ani din mai 68. evenimentele din Franta au schimbat lumea. tot felul de „creaturi” ideologice greu de inghitit azi, trotkisti, maoishti, mao-lacanieni, comunisti etc. au facut de fapt o chestie foarte simpla: au manifestat impotriva autoritarismului postbelic, s-au revoltat impotriva obedientei media, impotriva restrictiilor de tot felul, au manifestat pentru eliberarea femeii, pentru eliberare sexuala – nici nu mai conteaza blablaurile propagandistice rosii cu care si-au condimentat lupta. S-a intimplat ceva, s-a schimbat ceva atunci. S-a trecut de la capitalismul paternalist, la cel liberal, cum spun unii. S-a intrat in zodia „drepturilor” cetatenesti, cu tot ce implica asta rau si bun. Dincolo de exagerari si vise revolutionare timpe, evenimentul ar merita mai multa atentie. Eu am vrut sa postez insa doar o obsrvatie – o corespondenta peste 40 de ani intre revoltele de strada din 68 si minirevoltele imoptriva tortei olimpice. Atunci majoritatea erau prochinezi (mai mult din ignoranta), acum sint o mina de antichinezi care saboteaza plimbatul flacarii si din ce in ce mai multe cohorte angajate sa-i bata pe primii, cu solda de la autoritatile chineze.
Observatia era urmatoarea: intre timp autoritatile au invatat sa manevreze strada. Imaginea Chinei a fost amenintata de citiva protestatri iar replica a venit imediat cu admiratori aichinei care sa manifeste tot in strada. Cetateanul care-si cere drepturile sau care cere drepturi pentru altii este acum blocat cu propriile arme. daca ar izbucni o revolutie sau o manifestare ampla azi, ea ar fi insotita simultan de contrarevolutie, eventual in aceeasi piata cu aceleasi cocktailuri molotov si glugi trase pe cap. In mai 2008, sigur schimbarile nu se mai pot face ca-n 68…
Niste linkuri bune spre 68: un jurnalist martor in Le Monde, de ce au inceput cei de la litere revolta si nu studentii de la medicina sau de la stiinte exacte, dinspre paternalism spre liberalism cu Onfray.
