Telecomandantul. Respect, Croitoru. Cum fabrici repede un nonsubiect
Ma uit la Realitatea la Dumitrescu, cu invitatii Olguta Vasilescu, Bolcas si altii. Care deja au dus in nondezbatere din primele minute o discutie despre respingerea proiectului Croitoru. Cum? Punind urmatoarea intrebare geniala (cred ca Olguta) – ce cauta domnule Croitoru acolo? El nu stia ca n-o sa-l votam?
Dumnezeule, pai tocmai asta trebuia sa caute, sa fie acolo si sa participe la un proces democratic. De ce sa interpretezi ca a fost calcat in picioare? Mie omul mi-a placut pina la urma, dincolo de futilitatea jocului de-a guvernul. L-a propus presedintele, si-a facut echipa si s-a dus la vot. Ce-ar fi trebuit sa faca sa nu zica nimic? Sa nu se prezinte? Ce rost are intrebarea? S-au pirdut 20 de minute. Asta ma enerveaza cel mai mult – cind politicienii isi anihileaza din start propriul rol, facand jocul televiziunii…
Apoi, o chestie simpatica. Unde e problema ca omul a recitat niste versuri de Blaga? Fuck, pai nu speram sa mai vad vreodata un specialist in banci care sa recite (mai stiu doar ca Vasilescu de la BNR e amator de carte, dar in rest, e pasare rara finantistul „beletristic”)! Blaga (Lucian) nu e favoritul meu, dar gustul publicului roman se cam opreste la bac, nici o problema – e un clasic, se face la scoala. Important e ca a recitat si ca a ales si niste versuri bunicele despre propria situatie! De ce e asta de blamat? De ce trebuie sa spumege Olguta ca s-au spus versuri? Apropo, Vosgnian, daca tot aplecat catre litere, putea raspunde cu ceva mai putin banal decit Eminescu.
Asadar:)
Pelerini prin Indii sunt.
Ei trec râuri, codri, munte,
şi se fac ei înşişi punte,
când o ţin spre locul sfânt
La Banares, la Madura,
îşi întind în praf făptura.
Gândul lor e dovedit.
Omul nu-i decât măsura
unui drum de împlinit.
