”Crizatorii” sau falimentul politicii pe FB? Va avea Cioloș destinul ”USR”-urilor din Europa?
Președintele Iohannis i-a numit pe cei de la USR ”crizatori”, aruncând aluziv vina pe partidul lui Barna și Cioloș pentru că au aruncat România în haos, prin votarea unei moțiuni de cenzură care a provocat căderea guvernului PNL-USR-UDMR.
Are Iohannis dreptate? Sau exagerează? Ori, dimpotrivă, el are o vină mai mare decât USR pentru criza care continuă lejer cu morții de COVID la ușă?
Adevărul e mereu la mijloc. Vinovați sunt toți cei care au avut puterea (PNL și USR primii), apoi o vină mai mică au PSD și AUR, care doar au profitat de răul de la putere.
Ce nu-i poate fi iertat însă USR-ului este că a plecat de BUNĂVOIE de la guvernare, chiar dacă demiterea lui Stelian Ion i-a pus în fața unei alegeri grele: ori rămân în Guvernul Cîțu și vor fi considerați încălecați de PNL, ori își arată mușchii, pariază exclusiv pe orgoliu și își asumă riscul de a fi acuzați că au contribuit la criză.
Au ales a doua variantă, iar astăzi nu doar Iohannis îi arată cu degetul, ci inclusiv propriii votanți, dovadă prăbușirea în încredere de la 15% în alegeri la 9,8% în ultimul sondaj INSCOP.
Dar este alegerea partidului, prin deciziile liderilor, ceva asumat. În funcție de asta, vor vedea dacă au decis bine sau rău, la alegerile ce vin.
Dar până atunci mai sunt trei ani și alegerea USR este foarte riscantă, din mai multe motive.
1 – În Opoziție, va avea de acum încolo libertatea să înjure cât vrea guvernarea, dar o va face la concurență cu cei mai vocali guralivi – cei de la AUR, care vor fi principalii beneficiari ai discursului de opoziție. USR nu va putea convinge votanți din afara nucleului său dur, pentru că a făcut parte din guvernare și oricând i se va reproșa: ”Voi nu aveți dreptul să vorbiți, ați provocat căderea Guvernului și ați contribuit la criză, sunteți complici.” Tot pe zona asta din profitat de degradarea guvernării Ciucă va apărea probabil și Ludovic Orban, care va rupe și el o felie, mică, dar va rupe. Plus PMP, partid care vizează tot voturile de dreapta, care vine puternic din urmă după ce Cristian Diaconescu a preluat șefia partidului
2 – Alegând să-și arate mușchii la PNL, în locul umilinței de a continua la putere cu un premier dur și imprevizibil, USR a pierdut un alt mare avantaj: accesul la resurse. Sunt deja tineri foarte supărați pe conducerea USR, care au venit în București la îndemnul lui Dan Barna că le vor fi oferite funcții, au renunțat la locurile lor de muncă, au închiriat case și, după ce USR a plecat de la guvernare, au rămas în aer. Trecerea în Opoziție va lovi puternic în capacitatea de organizare a USR pentru următoarele alegeri, pentru că nu va putea să atragă candidați puternici la primării de exemplu, neavând ce să le ofere, nici acces la resurse, nici bani și, mai important decât toate, garanția că vor ajunge vreodată la putere.
3 – USR este deja izolat pe scena politică. În ciuda faptului că susține măsuri de reformă, integritate în politică și că promovează la rampă oameni realmente valoroși, prin discursul său de intoleranță față de toți cei care nu seamănă cu ei, liderii USR au creat tranșee mari, peste care nu se mai poate trece. Practic, există deja certitudinea că USR e partidul cu care nu poate lucra nimeni, pentru că stilul său agresiv și acuzator rupe din fașă orice posibilă înțelegere, dovadă crizele din relația cu PNL. Altfel spus, cu USR mai bine nu intri în târg, îți complici viața inutil – asta gândesc toate partidele actuale
4 – Marea capcană în care au picat liderii partidului este că s-au lăsat îmbătați de faima din rețelele de socializare, din grupurile de FB și de impactul postărilor lor, care este într-adevăr mare, dar e mic în raport cu restul populației din afara lumii virtuale a USR. O altă capcană în care pică USR este aceea că este lăudat în presa online, care are într-adevăr aceleași valori cu USR, dar nici ea nu e în afara aceleiași bule virtuale din care se hrănesc liderii USR. Și oricât de trist ar suna pentru noi, jurnaliștii, realitatea e că publicul care mai citește știri politice și analize este tot mai mic. Inflația de fake new și de publicații anti-presă girate și de imperiul Zuckerberg, apetența tinerilor pentru postări despre viață bună, sex, vacanțe, mașini etc. au provocat prăbușirea impactului presei online de calitate, iar asta nu poate fi decât o veste proastă pentru fanii USR, dar și pentru presă.
5 – USR trăiește aproape exclusiv doar în bula sa, unde e bine și frumos, dar în afara bulei e un loc imens la care USR nu mai are acces din motivele de mai sus. Și-atunci, cu ce ajută USR acest discurs de demonizare a României ne-USR? Are succes într-un singur scenariu: în care USR obține singur majoritatea în alegeri. Dar poate USR să obțină vreodată, singur, 50%? Hai să spunem că va lua, prin absurd, 40%. Cu cine va putea face el guvernul, când și-a ostilizat pe toată lumea? Răspuns: cu nimeni.
Iată de ce acest USR nu va putea oferi niciodată altceva decât discursuri ”anti” și nimic mai mult. NU va fi niciodată un partid al construcției, al parteneriatului, care face și tace, dimpotrivă. După crizele din Guvernul Cîțu a devenit clar pentru oricine că o alianță cu USR e rateu din start și va sfârși prost în orice variantă, din cauza aroganței și a discursului de ură promovat de liderii partidului.
Din aceste motive, USR este victima propriilor slăbiciuni, cea mai mare dintre ele fiind auto-idolatria din rețelele de socializare și politica pe FB. Eternizarea USR în opoziție este dovada eșecului acestei pasiuni doar pentru ”like” și ”share”.
De fapt, ce se întâmplă cu USR nu e original. Este exact ce au pățit partidele-copii la indigo după USR din alte țări. Este cazul Podemos și Ciudadanos, ”USR”-urile din Spania, primul de stânga, al doilea de dreapta, ambele apărute exact ca USR, din spuma protestelor antisistem împotriva partidelor mari – Partidul Socialist (PSOE), respectiv Partidul Popular (PP). Podemos și Ciudadanos seamănă ca două picături de apă cu USR. Au fost creația emanată de manifestații tip #Rezist, anticorupție, susținute de tinerii frumoși și liberi.
După două mandate de glorie, în care au cunoscut o ascensiune fulminantă, ambele partide tip USR au eșuat. Ciudadanos e deja la numai 3%, iar Podemos la 8%-10% și tendința e descrescătoare. Practic, ambele nu au reușit să reziste competiției cu PSOE și PP și e previzibil să sfârșească exact în brațele partidelor mari.
Cam asta pare să fie soarta USR. Nu e absolut nicio deosebire de partidele-surori din Spania. Deși create cu bune intenții, din dorința de curățire a clasei politice, aceste mișcări politice noi plătesc prețul lipsei de experiență, de înțelepciune, de tenacitate și de seriozitate chiar față de propriii alegători, pe care odată îi ademenesc cu discurs de ură anti-”Ciumă”, apoi intră cu ”Ciuma” la guvernare, pentru avantaje personale și de grup, pentru ”cașcaval”, mai pe românește, dovedind că pot lăsa oricând garda jos dacă interesul o cere.
Au vrut să fie alternativa la partidele clasice, o intenție lăudabilă, dar insuficientă pentru succes. Eșecul modelului tip USR e o tendință în toate țările europene unde au apărut creații anti-sistem cu profil decent, nu extremist.
Putea avea USR în România altă soartă. Da. Una garantat mai bună dacă ar fi rămas la guvernare. Așa ar fi cunoscut mai bine măruntaiele puterii, ar fi învățat multe din interior, ar fi creat punți de legătură cu administrația pe care o demonizează și, mai important decât toate, ar fi produs bani pentru companiile și ONG-urile prietene, ceea ce ar fi ajutat enorm în viitoarele alegeri.
Fără bani, în 2024, strivit între AUR, PNL, PSD și Orban, USR va fi victimă sigură. Probabil că mulți lideri locali vor evada spre PNL, alții vor ieși din politică sau vor fi eliminați de electorat.
Dezamăgirea provocată de administrațiile locale din București și Iași, unde consilierii USR au fost pe punctul să bage orașele în faliment, dar mai ales la Timișoara (unde primarul Fritz, ales cu mare pompă ”antisistem”, își trece în cont deja blocajul sistemului de încălzire centralizată, ceea ce îl va costa enorm în încredere) vor fi doar bomboanele pe coliva acestui tip de a face politică, prin aroganță, intoleranță, agresivitate și promisiuni care nu pot fi îndeplinite, din cauza incapacității de a guverna în echipă, prin respect și compromis.
