Adevăratul cod
Condițiile pentru majorarea TVA trebuie să fie drastice: reduceri de cheltuieli publice, reducerea fiscalizării forței de muncă, plafonarea CAS. Fără toate aceste măsuri, TVA majorată va sufoca și mai mult economia.
Luni: grevă generală pentru legea unică, o nouă lege a pensiilor. Marți: audieri pentru Consiliul de Administrație al BNR, tot mai multe mesaje legate de majorarea Taxei pe Valoarea Adăugată (TVA). Miercuri: moțiune de cenzură împotriva Guvernului, ordonanță de urgență pentru Codul Fiscal. Guvernul și clasa politică au mâncat ardei iute și sunt într‑o agitație continuă. Cum scandalul politic e imens, ce face guvernul PD‑L azi strică opoziția mâine, iar ce vrea să facă PSD sau PNL fie este prost, fie nu are șanse. Asta când Guvernul nu greșește cu totul! Din acest haos general va rămâne aproape inevitabil, ca o consecință – soluție falsă – majorarea TVA.
De fapt, majorarea TVA va fi nota de plată pe care noi, cu toții, o vom avea de plătit pentru tot acest dezmăț din politică. Deficitul uriaș de care nu avem cum scăpa anul acesta va trebui cumva gestionat, pentru a nu da complet peste cap bugetul și anul viitor, iar prima și cea mai simplă soluție este majorarea TVA. Cu atât mai mult cu cât Finanțele nu pot sau nu‑și permit o altă „viziune“ decât una contabilă. Și contabilicește așa este: TVA e prima sursă la buget și cea mai ușor de colectat.
Poate chiar și singura morală, de vreme ce plătești doar dacă consumi. Până la comentarii, să luăm, însă, faptele. Și faptele spun că guvernul plin de interimari Boc a dat ordonanță de urgență de modificare a Codului Fiscal, care nu prevede modificări spectaculoase de taxe. O veste bună? Numai parțial, pentru că, deși conform legii modificările la Codul Fiscal ar trebui cunoscute cu șase luni înainte, ele pot și apar oricând.
Principalele modificări fiscale ale ultimilor ani nu au ținut cont de această prevedere, fie că vorbim de cota unică, de impozitul forfetar, neimpozitarea profitului reinvestit sau modificări care, deși nu țin propriu‑zis de Codul Fiscal, țin intim de fiscalitate, cum este impozitarea muncii. Deci, creșterea TVA se poate face fără probleme de la o lună la alta, dacă interesele bugetare o vor cere. Și aproape că nici nu există o altă soluție, pentru că, până la urmă, o decontare contabilă a bugetului tot trebuie făcută. Pentru ca această majorare să nu fie însă o crimă contabilă, să nu sufoce o economie care și așa abia mai respiră, este urgent nevoie de două decizii.
În primul rând, chestiunea trebuie să fie una provizorie, până când deficitul bugetului se echilibrează. În acel moment, undeva prin 2011–2012, va fi nevoie de o nouă reducere. Această echilibrare nu depinde doar de creșterea economică. Ba chiar mai mult, depinde de reducerea cheltuielilor bugetare, obsedanta măsură pe care o așteaptă toată țara și care, dincolo de bunele intenții dovedite până acum, nu a trecut încă în execuție. Și în actualul context agitat devin tot mai greu de executat.
Dacă această chestiune ține până la urmă de decizie politică, a doua ține de logică economică. Ministrul Pogea susține deschis că fiscalitatea din România nu este deloc ridicată, cu cota unică de 16% și TVA de 19%. Și în principiu are dreptate. Dar în această socoteală nu ține cont de fiscalitatea pe forța de muncă. Care, să nu uităm, a crescut anul acesta și cam bate toate recordurile. La 1 ianuarie 2008, angajații și angajatorii plăteau împreună 39,2%, partea imensă aparținând pensiilor (9,5% angajat, plus 18% firmă). Abia acum este de 42,7%, cu un procent în plus pentru toată lumea. Această chestiune ucide. Atunci când creșterea TVA va reduce masiv din profiturile companiilor (pentru că în actualul context e greu de crezut că o TVA mai mare va determina creșteri mari de preț și păstrarea profitului), companiile vor fi nevoite să respire pe altă parte. Și aceasta este politica impozitării forței de muncă.
Reducând fiscalitatea, sunt șanse și pentru creșterea veniturilor (și implicit nediminuarea vânzărilor chiar cu TVA mărită), și pentru creșterea numărului de angajări. La această chestiune mai este nevoie de plafonarea CAS pentru veniturile mari. Este soluția prin care o grămadă de salarii mari ocolesc plata CAS. Nu poți impozita cu acest nivel‑record cele câteva sute de mii de salarii mari care se ascund astăzi din motive evidente. Pe această cale, vor ieși venituri la lumină care pot compensa pierderea pe care reducerea de CAS o poate genera. Nivelurile de majorare/micșorare trebuie stabilite după câteva calcule așezate. Abia după toate acestea, eventuala majorare a TVA nu va fi ucigașă. Cum zilele la noi sunt încărcate, există riscul să ne rezumăm la o singură decizie, majorarea TVA. Restul măsurilor riscă să treacă din nou, pentru a câta oară, în uitare. Deocamdată Codul Fiscal este pe stand‑by.
Articol publicat în revista Money Express
