Am maşină de mare fiţă, dar îi scârţâie o rotiţă


    scirocco-blackPostarea asta nu are nici o concluzie, nici măcar un final cu noimă, fiecare crede ce vrea. Asta pentru că unul dintre lucrurile pe care mi le-am propus cu nou blog este să nu las nespusă nici o poveste despre abuzuri, mai mici sau mai mari, la care este supus consumatorul ce sunt, şi, dacă simţiţi nevoia, şi pe ale voastre. Să vedem, minunăţia a început să scârţâie. Se întâmplă când accelerezi bruc, iar zgomotul mă scoate din minţi. Întrucât fiecare euro plătit pentru ea ţipă de ruşine la auzul scâncetului de durere de sub capotă, am zis că e cazul să o duc la service. După cercetări minuţioase pentru găsirea unui număr de telefon valabil, reuşesc să ajung la faza programării. Trec peste politeţuri, de reţinut aici doar că domnişoara cu care m-am conversat m-a luat drept idiot şi m-a întrebat dacă îmi scârţâie cauciucurile când plec tare de la semafor 🙂 . Mă rog, o fi având motivele ei, cine ştie ce i-au auzit urechile. În ciuda legendelor privind programările la VW, am primit un termen rezonabil, de două zile. Dis de dimineaţă, chiar cu noaptea-n cap după standardele mele, gonesc pe Şoseau Pipera de dragul punctualiăţii. Îi explic consilierului de la service care e buba, facem şi o plimbărică demonstrativă, zice să iau loc şi să aştept. Nu o să mă leg acum de faptul că mi-am pierdut o jumătate de zi aşteptând, ci de rezultat. „E un scârţâit normal”. „Cum să fie normal, dacă a apărut de câteva zile, ce, înainte era anormal că nu scârţâia?” Consilierul e perseverent. „Sunetul a fost înregistrat, e în standardele fabricii”. Acum ar trebui să vă povestesc explicaţia savantă, că motorul turbo este dublu supraalimentat şi că mai are o curea, responsabila cu gălăgia, başca nu ştiu ce compresor, dar sunt sigur că aş scrie numai prostii, pentru că mă pricep la măruntaiele maşinilor la fel ca la astrologie, ştiu zodiile şi atât. În fine, am zis că sar şi peste partea asta, să revin la consilier şi la discuţia noastră. Dacă el e perseverent, eu sunt de-a dreptul catâr. „Mie tot nu mi se pare normal ca la o maşină nouă, care a costat cât a costat, să se audă zgomotul ăsta. Dacă tot e în standarde, de ce nu aţi pus la dotări opţionale, pe lângă trapă – 7xx euro, sistem de navigaţie – 2xxx euro, şi un chiţăit – 0 euro?” Omul nu are ce să facă, mecanicii au zis că nu e nimic de reparat, el îmi transmite ca atare. Se simte dator să repete că zgomotul a fost înregistrat şi că, în cazul în care se acutizează, înregistrările vor fi transmise fabricii. „Eu las contractul deschis. Oricum, cred că o să se accentueze”. Încurajator, ce să mai spun. O las baltă. Nu-mi rămâne decât să aştept ca scârţâitul să se transforme într-un cor de bocitoare.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here