…"animalul politic" s-a ghiftuit; ghiftuirea i-a molesit instinctele
… Noi vrem dezbateri! Lipsesc din peisaj doar cateva zile si aflu la intoarcere ca, exceptandu-l pe Antonescu, nici unul dintre candidatii la presedintie nu accepta dezbateri „fata catre fata” inaintea celui de-al doilea tur de scrutin! Bine-am inteles? Ma frec la ochi, ma scobesc in urechi, si parca tot nu-mi vine-a crede.
Inteleg motivatiile: Crin Antonescu are, la o adica, ultima sansa de a intra in cel de-al doilea tur de scrutin si de-asi salva, cu un drum, cariera politica. Alde Sorin Oprescu, Vadim, sau Becali au si eu o sansa de a-si imbunatati scorul electoral – doar asa, sa fie. Pe de alta parte, Traian Basescu si Mircea Geoana au toate motivele sa evite amestecul cu „plebea” candidatilor pentru a-si mentine statutul de „liderii turului doi”, convenabil pentru ambii, chiar daca din motive diferite (pentru Basescu – pentru ca un contracandidat mai bun decat Geoana nu gaseste; pentru Geoana – pentru ca sa pierzi in turul doi suna orsicat mai bine decat sa pierzi in turul intai).
Lasand, insa, pentru moment la o parte asemenea meschinarii, chiar nu e nimeni capabil sa gandeasca la o scara mai mare? Nu e nimeni in stare sa-si asume riscul de a pierde voturi intr-o confruntare televizata pentru a satisface un minim de spoiala democratica? In defintiv, democratia nu presupune (sau nu ar trebui sa o faca) o confruntare intre sloganuri, spoturi publicitare, s.a.m.d., ci una intre idei. In lipsa ideilor, o confruntare intre persoane.
Profit de ocazie pentru a reveni la obsesie mai veche: in clipa in care democratia reprezentativa a inceput a fi inteleasa, vorba lui Guizot, drept „o masinarie de calculat voturi”, procesul electoral s-a transformat si el intr-o industrie de entertainment, condus si jucat, dupa aceleasi reguli. (Vorba unui om destept: Daca Abraham Lincoln ar fi trait in epoca televiziunii nu ar fi fost in veci ales presedinte!)
Chiar daca, insa, ne multumim deocamdata cu ce avem, nu se gaseste cineva suficient de inteligent pentru a intelege ca spoiala spoielii e reprezentata de intoarcerea la autenticitate? Traian Basescu a castigat alegerile din 2004, adoptand – mai mult sau mai putin instinctiv – aceasta strategie. Incapatanandu-se acum sa refuze confruntarea – din calcule rationale – demonstreaza doar ca nu-si merita apelativul de „animal politic”. „Animalul politic” s-a ghiftuit, iar ghiftuirea i-a sugrumat instinctele (precum in cazurile EBA, Udrea, etc).
Pe termen lung, in politica romaneasca – ca de altfel in politica democratica de oriunde – de castigat va castiga cine va avea puterea de a-si asuma riscul sa si piarda. Cine are urechi de auzit, sa auda.
