Aria indiferentei fata de referendum
Prea multa emotivitate in joc. Prea multa umoare. Prea multa emotie. Prea mult temperament. Prea multa vorbarie. Prea multe atacuri la persoana. Prea multa neseriozitate. Si, mai ales: prea multa isterie si prea multa murdarie.
Viceversa: prea putine proiecte. Prea putina consistenta. Prea putine idei si argumente. Prea putin continut. Prea putin interes – in unele cazuri, chiar deloc – fata de problemele reale ale Romaniei. Prea putina atentie in legatura cu imaginea tarii in lume, mai ales in lumea occidentala. Plictiseala mare, in general.
Cam acestia sint cei doi termeni in care poate fi rezumata ecuatia care descrie ultima manipulare la moda. Sintem pe cale sa scapam de un super-demon (cum care? cel care joaca in picioare Constitutia Romaniei, cel care are fata de killer si cel care il invidiaza in secret pe Hitler) si sa ne pricopsim cu o lehamite indusa.
E insa cam tirziu. Emotia in campanie electorala e foarte buna; e exact indiciul ca oamenii sint, mai mult decit ar vrea majoritatea politicienilor de acum, interesati de politica si de cine ii va conduce. E semnul implicarii. Asa incit, in ciuda dirijorilor ariei indiferentei fata de referendum, e de asteptat ca, asa cum s-a intimplat si in 2004, alegatorii vor fi inaintea alesilor. Sau, ma rog, a majoritatii lor.
