Atenţie, copii! Trăim în cea mai tîmpită şi mai manipulantă lume politică posibilă de după '90 încoace
3-4 argumente, dar exista mii
1. TB ţipă în 2004, între turul 1 şi 2, pe toate media, care atunci îi erau favorabile, circumstanţial evident, că Năstase a fraudat alegerile cu nu-ş ce dracu’ soft de numărare a voturilor. În felul ăsta face voturi de la Vadim şi-l bate pe Năstase. Tema electorală a fraudării voturilor e vadimiană şi Băsescu i-a luat-o atunci tribunului, între tururi, cu electotal cu tot. A fost folosită de toţi cei care voiau să ia voturile celor care organizau alegerile. E veche şmecheria şi s-a folosit ca tehnică de manipulare în toată modernitatea, în Germania, în Italia, în România şi aiurea. Cine vrea să caute în bibliografie va găsi o mie de cazuri, toate lucrate după acelaşi tipic. Că TB n-a dovedit niciodată că Năstase a furat cu softu’, e neeenţial. Cîştigase voturile de la Vadim, îl durea-n fund să mai demonstreze ceva.
2. Vin alegerile astea şi, cei care nu organizează algerile, dar vor să le cîştige, adică PSD şi PNL, ies cu tema fraudării contra celor care le organizează. Adică fix şi identic la fel cu Băsescu în 2004. Mişcarea lui Nica cu atobuzele a fost parte din joc, cum parte din joc a fost şi datul lui afară. S-a jucat dur, la intimidare.
E momentul să dau un citat dintr-o carte a lui Tom Gallagher, publicată, culmea, la Humanitas, în 2004, Furtul unei naţiuni, România de la comunism încoace.
„A urmat o confruntare între el (Ciorbea, n.m) şi ministrul transporturilor, Traian Băsescu, cînd acesta din urmă a adresat o critică la adresa primului ministru, a PNŢCD şi a rolului lor în Guvern. PD avea un bun motiv tactic de a provoca o criză: el stătea rău în sondaje, de-abia depăşind 5% în unele dinre ele. Se alesese şi cu o publicitate defavorabilă în urma unei dispute tulburi între ministrul de externe Adrian Severin şi preşedintele partidului său (P. Roman; cazul lista lui Severin în urma căruia Severin şi A. Vilău au fost daţi afară din PD; unde e Vilău azi? – n.m). Din cauză plănuitelor lichidări ale proprietăţilor de stat, PD ştia că va avea dificultăţi în a plasa în posturi cheie susţinători din lumea afacerilor, aceştia nemaiavînd posiblitatea să beneficieze de pe urma privatizării atîta timp cît Ciorbea se afla în fruntea Guvernului.” O spune Gallagher, nu eu.
Dar să revin la plecarea PSD de la guvernare, care a fost fix la fel cu plecarea PD din Guvernul Ciorbea, Nica fiind acum omologul lui Băsescu atunci. Aşadar, pasul doi în această mişcare a fost ieşitul la gard al PSD şi PNL cu tema fraudării, moment în care adepţii lui TB+PDL s-au făcu că uită că şi idolii lor folosiseră fix aceeaşi tehnică în 2004 şi se apucă să demonteze, vezi Doamne dezinteresat şi onest teoretic, ipoteza fraudării. Mai mult, o leagă de tema prefraudării cu referendumul şi trag în doi iepuri dintr-o dată. Muncesc, scriu, demostrează că fraudare+prefraudare=inepţie. E şi nu e inepţie, depinde din ce punct de vedere priveşti, adică în traducere liberă, ce interese ei. E evident că cine organizează alegerile în România fura voturi. Asta n-o s-o demonstreze nimeni niciodată cu hîrtii şi la tribunal fiindcă azi fură unii, ai voştri, mîine alţii, ai noştri. Cînd fură ai noştri, nu există fraudare, cînd fură ai voştri, există fraudare. Ce mare discuţia dracului ar trebui să avem pe tema asta?
Că Antoenscu şi Geoană au ieşit să ţipe de fraudare e uşor de înţeles. Făceau fix ce făcea Băsescu cu 4 ani în urmă. Între timp au lăsat-o mai moale fiidncă sondajele au arătat că dacă o ţin langa cu tema asta îşi pierd electoratul stabil şi pe cel care înceapă să se depună în sraturi din c eîn ce mai grosuţe. Antonescu a tras primul dreapta şi-a ieşit din temă, Geoană a făcut-o şi el. Agitatorii lui TB continuă însă să ţină tactic tema în atenţie pentru a le deruta eletoratul. E simplu, logic, şi eu aşa face la fel. Marketingul politic să trăiască şi strategia de campanie! Ura!
3. Traian Băsescu e linşat mediatic, zice Mircea Toma, cel care consideră totdată că lipirea referendumulu de alegeri e „prefraudare”. Bun, ce fac meseriaşii lui TB? Păi, simplu: îl taie pe Toma pe din două, selectează din el partea care le convine şi o luminează pozitiv, adică aia cu linşarea mediatică şi, concomitent, îl dicreditează pe Toma pentru partea cu „prefraudarea” făcînd că se întreabă retoric cînd e de fapt Toma sincer. Toma e sincer şi în cazul a şi în cazul b, dar asta nu e ok pentru TB, aşa că Toma trebuie să fie sincer doar în cazul a, cazul b fiind folosit pentru a pune în evidenţă ipocrizia lui Toma, care cînd zice a, cînd zice b. Sofism, fireşte, dar ce contează? Dacă ţine, e ok.
4. TB e linşat mediatic. Fireşte că e. Dar, concomitent, acelaşi TB e la fel de mare linşor mediatic, un om politic care şi-a linşat sistematic duşmanii politici, dar şi foştii aliaţii media prin intermediul media. E stupid şi aureferenţializarea duşmăniei prin media s-a transforma în haos. TB a inventat linşajul mediatic, care apoi s-a întors conra lui şi l-a linşat mediatic. TB a fost ca nimeni altul omul politic media, el a apărut la TV aruncînd cu acuzaţii în duşmani politici mai mult ca nimeni altul. TB a inventat în RO aberanta schemă a linşării media a jurnalistului care tocmai te intervievează. El a fost primul care i-a reproşat unui ziarist chestii despre patronul lui, ca şi cum m-aş duce eu în supermarket la un prîlit de merchandiser şi i-aş spune ameninţător că-l consider vinovat şi că e un laş şi un om de nimic dacă nu-şi denunţă patronul de la Napolact fiindcă iautul cu nuci n-are nuci în el. El a stimulat dorinţa ziariştilor de a se pune în postura de a fi jigniţi de el pentru a-şi face publiictate. Aberantă situaţie! Găozar, ţigancă împuţită, puiuţ de comunist, toate astea sînt forme ale uciderii jurnalismului cu armele lui. Ce voia TB? Ca ăştia să nu-l linşeze la rîndul lor, mai ales că, în fond, armele cu care TB le dătuse în cap erau ale lor? Aaa, şi apropo, Naşul de la B1 TV nu e tonomat? Şi fraţii Păunescu nu sînt moguli? Cu ce se deosebeşte privatizarea Intercontinental sau falimentarea Bancorex de altele? Aud? Păi se deosebeşte prin faptul că, o spune tot Gallagher, pag 191: „PD era supărat că nu i se repartizase posturi cheie în banca de stat Bancorex, care funcţiona în pierdere şi era lent pregătită pentru privatizare, sau în Garda Financiară”.
Da, banii de la Bancorex sînt împrăştiaţi peste tot, care cum a prins. Sînt şi la ăla, şi lă ăilalţi. Ce vreţi voi să tot insinuaţi şi să demonstraţi pe-aci a dipearare, adică cum că afacerile cu asfalt sînt cinstite şi oneste, spre binele ţării şi cetăţenilor ei, iar alea cu petrol necinstite şi neoneste şi ale grupurilor de interesele nelegitime şi ‘oaţe, puteţi să i-o spuneţi lu Mutu, nu mie.
Deci, despre ce dracu’ principii vorbim aici, bre portocaliil lu’ tata? Înjuraţi-mă, dar nu-mi jigniţi totuşi inteligenţa!:)
