Vă place marţipanul?
Mi-amintesc ziua aceea din primăvara lui ’77, cînd am mîncat prima dată o banană1. Aveam 7 ani şi ciorchinele stătea pe frigider, într-o fructieră albastră, de sticlă. M-am uitat de jos la ele vreo două zile şi nu pofteam deloc. Părinţii mă îmbiau, spunîndu-mi că e o trufanda, mi-au decojit una şi au gustat demonstrativ făcînd „miam, ce bună e!”, aşa cum fac părinţii cînd vor să-i facă pe copii să poftească. M-au convins, am muşcat şi am scuipat-o din gură; era dulce-leşioasă; mi s-a părut de nemestecat. A venit apoi, peste vreo cîţiva ani, criza bananelor
