20 d.Z. UE nu e Înalta Poartă. Ploconirea noastră cea de toate zilele aduce corupţia de toate zilele

Se fac 20 de ani dupa ZID – sa prescurtam „d.Z.”… Şi nimeni nu vorbeşte despre asta la televiziunile româneşti. În media, în general, subiectul este undeva pe locurile codaşe. Nici publicul nu se înghesuie să consume astfel de ştiri. Aşa că încerc să fac o meditaţie cu: ce-ar trebui să schimbăm urgent după 20 de ani? Cred ca e urgent sa nu ne mai plingem de mila tot timpul!
Am avut două decenii în care, spaţiul public românesc a fost ultra supus unui discurs mainstream proeuropean, capitalist-optimist, ultraortodoxist, ne-am dat vestici dar discursul sexist/rasist s-a intarit binisor etc. Tot felul de chestii care se bat cap în cap, care arata de fapt artificialitatea lipirii de Vest.
berlin Sursa foto: flickr.com
Am tot citit despre ultimii 20 de ani si despre ZID azi. E momentul rememorarii, dar e si momentul sa schimbam ceva. Comentatorii din blocul estic mai ales propun reevaluarea acestei perioade si „luatul de la capat”. De aceea, as vrea si eu sa le propun ceva concetatenilor mei… E probabil cea mai mare dorinta a mea legata de Romania din urmatorii de zece ani.

  • Sa incetam victimizarea estica. Una dintre cele mai dizgratioase sechele este faptul ca ne vaitam si ne autoacuzam tot timpul „ca asa-s romanii”. (Nu intimplator si cind vrem sa ne umflam in pene nationalist cintam „noi sintem romani…) Iar acest discurs a fost cel mai puternic in ultimii 20 de ani. Noi nu sintem in rahat pentru ca am facut lucruri care nu erau in regula, ci pentru ca… „sintem romani” si nu ai ce sa faci.
  • Provincialismul acesta teribil duce la un soi de paralizare in fata Vestului. Paralizie care se manifesta in doua forme: orice prostie de hotarire mai ia unul sau altul trebuie insotita musai de „asa se cere de la UE”, de parca UE ar fi Inalta Poarta a sultanului – asta ne face fanarioti. Si doi: in UE e oricum multa civilizatie, oamenii acolo au suflete de aur, pe cind aici… Eu sint cetatean european sinu vreau discurs de mina a doua practicat de tipii de la putere. Pe ei ii ajuta sa fie cetateni de mina a doua, pentru ca asta le scuza incompetenta – pe mine nu!
  • Ca sa fii european trebuie sa stii sa fii si critic in unele situatii, nu sa inghiti tot si sa te apuci din start sa te vaieti despre ce dezordine e in propria casa. Si asta e o capcana: in loc de cazuri concrete, de rezultate concrete e bine sa te dai vigilent urlind: TOTI sint corupti.
  • Starea complet necritica in care se afla puterea fata de centrul european nu poate face decit rau. Situatia oricum de colonizati in care ne aflam se irautateste cind primim tot fara sa cricnim. Singurele lucruri care ne deranjeaza sint din gama „icoanele” in scoli.
  • Dupa 20 de ani pot spune linistit ca trebuie sa incetam cu slugarnicia fata de UE care ascunde de fapt iresponsabilitate si neasumarea riscurilor si destinului de tara estica. Ploconirea, lipsa de demnitate se reproduce la scara mica aici. Schimbarea de atitudine va duce si schibarea realitatii. Adrian Nastase ascundea coruptia sub pres, puterea Basescu urla toata ziua coruptie – niciuna dintre atitudini nu e corecta, sint doua moduri de a exista politic fara demnitate.
  • Dupa 20 de ani trebuie sa fim in sfirsit responsabili. Ne-am tot dat victimele comunismului, capitalismului etc. E timpul sa dispara manipularile prin acuzarea in bloc: ce rezolvam daca repetam ca niste zombie ca toata tara e corupta – cind spunem asta sintem parca pregatiti sa nu mai facem nimic… Sau, poate sa facem o combinatie ceva, ca doar oricum sintem toti corupti esential.

Va dau o mostra de articol in care tari din vest sint acuzate de ipocrizie fata de Est. Nu-l luati va rog ca pe un discurs din gama „si ei sint corupti”. Ideea e alta: Estul trebuie sa scape de complexe si sa lupte impotriva coruptiei pur si simplu, nu sa se considere corupt pentru ca e estic. Or, din pacate, aici cam asa se gindeste.

Aceste probleme întăresc clişeul potrivit căruia ţările latine şi cele din Europa Centrală sunt cele mai atinse de corupţie, ceea ce confirma, an după an, ONG-ul Transparency International. Dar nu trebuie să ne amăgim: dacă „la elevii răi” , afacerile izbucnesc din când în când şi ţin prima pagină a ziarelor, există o corupţie de mai mică intensitate, mult mai difuză. Si mult mai dificil de eradicat, căci ea se desfăşoară oarecum cu asentimentul cetăţenilor, care se acomodează mai mult sau mai puţin în funcţie de ţară, până la punctul în care sunt gata să aleagă din nou politicieni veroşi.
Chiar dacă, global, Uniunea Europeană iese destul de bine din această situaţie, ea este departe de a fi exemplară (doar jumătate din cele 27 figurează printre ţările cel mai puţin corupte). Dacă într-adevăr fostele ţări comuniste  pot să pretindă circumstanţe atenuante pentru că au traversat o serie de tulburări în ultimii 20 de ani, nu este şi cazul ţărilor ca Franţa, Italia, sau Regatul Unit. In aceste condiţii, greu de pretins, ţărilor candidate o comportare ireproşabilă. (presseurop.eu)

Generatia mea
Un articol de sintetizare din Money Express, tot din gama „dupa 20 de ani”…

Noi, ăștia în jur de 30 de ani, am trăit într‑un soi de răsfăț și cu o credință nebună că lucrurile nu pot merge decât în sus. Am crezut în progres mai rău decât activiștii de partid. Și pe câtă aroganță de yuppies s‑a acumulat între pereții românești ai multinaționalelor, pe atât de panicate îmi apar acum privirile tipilor de prin birouri. De fapt, o întreagă generație, prima care a crescut în România fără să se lovească de dezamăgiri majore și cu nervii slăbiți de nereușitele tranziției, învață acum eșecul, învață să încaseze lovituri.  (mai mult)

Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here