Banii n-aduc demnitate la Steaua. Şi ceva pentru Omul cu şobolani


    Vin mai tîrziu cu o părere despre miticul (alegeţi voi accentul) Rapid-Steaua şi pentru că n-am avut chef să urmăresc toată desfăşurarea de forţe talshowistice de după zborul brichetei galbene prin Giuleşti. Cînd am văzut că se opreşte meciul, am intuit ce avea să urmeze aşa că am evitat orice discuţie post-bricheta. M-a incitat însă articolul lui Doru Buşcu despre meritul arbitrului de a fi fluierat huliganismul de pe stadioane.
    Nu ce a făcut arbitrul mi se pare important. Cred că cea mai tristă scenă a fost fuga trupei lui Gigi la vestiare. Mai tristă decît avalanşele regulate de „morţii mă-tii” venite dinspre peluze. E tristă pentru că fotbalul era şi un joc al demnităţii, al personalităţilor. Cînd pe teren e atîta micime, nu poţi spera mai mult de la „prostime”. Pînă şi violenţa are un rost în interiorul unui joc al demnităţii.
    În gsp.ro am mai găsit şi o declaraţie care aduce laşitatea şi spiritul mic de bişniţar la rang de artă. Una făcută de Gigi Becali, mare luptător care crede în fuga de la locul faptei:

     „Daca erati in teren, sa vedeti cum fugeati. Nu e vorba de barbatie, e vorba de interes. Cand ai un interes, ti-l faci, daca esti baiat destept. Daca esti prost, vrei sa ramai pe teren, sa joci”

    Ei bine nu. Dacă ai mîndrie şi eşti un bărbat adevărat faci chiar şi prostii pe cont propriu numai pentru a preda o lecţie. Atenţie, sînt stelist de cînd mă ştiu, dar am învăţat de la marii fotbalişti că e important să te dedici jocului, să-ţi găseşti o atitudine care să transmită mesaje către spectatori. I-aş fi iubit pe acei jucători stelişti dacă ar fi insistat pe lîngă arbitru să continue meciul şi să recupereze handicapul. Abia acela ar fi fost un eveniment. Abia atunci le-ar fi rămas morţii mă-tii blocat în gît aruncătorilor de brichete şi flegmacilor de profesie. pe cînd aşa… totul a rămas cum a stabilt. Eu sînt cu Zidane care ia atitudine cînd e înjurat aiurea, strategic de un materazzi care a şi dispărut din memoria tuturor după ce şi-a luat un cap de milioane în piept.
    Pentru Omul cu şobolani
    E o trupă extraordinară care nu a găsit decît greu un public adevărat pe aici. Am văzut o ştire recitată cu nesaţ de nişte antenişti în care ni se spunea că liderul trupei a adormit pe scenă la un concert în Iaşi. Ok, poate doar aşa să ajungă o ştire despre o trupă mişto la un buletin de ştiri. M-aş duce chiar şi la un concert în care tipul ăla să doarmă pe scenă. E oricum altceva decît toată hologrăfimea şi banicăjunioriada interminabile de pe la radiouri. Aşa că, mesaj pt Omul cu şobolani: cîntaţi, dormiţi, faceţi ce vreţi. Aveţi sigur un fan.

    Articol scris in colaborare cu Dragos Stanca

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here