Băsescu, presa şi americanii

Pe de o parte Traian Băsescu şi atacul lui neîntrerupt la adresa presei. În filipicele de campanie, „presa” denumeşte un lot de jurnalişti răi care, îngrămădiţi de preşedinte sub papucul mogulilor, sunt capabili să sugrume democraţia. Ei sunt un focar al dezmăţului etic, fauşti plătiţi să întineze sfintele idealuri ale capitalismului, nişte lepre care iau patria în balon şi se reped la realizările preşedintelui ca nişte câini turbaţi.
Pe de altă parte, Mark Gitenstein, ambasadorul SUA la Bucureşti:

Pe scena politică este agitaţie, o situaţie căreia mass-media îi acordă o atenţie considerabilă. Presa de la Bucureşti discută în amănunt despre fiecare evoluţie de pe frontul politic. Este foarte agresivă şi fiecare situaţie este abordată dintr-o diversitate de puncte de vedere politice. Iar asta e minunat! O presă agresivă e foarte importantă! Este parte semnificativă a unei democraţii sănătoase şi funcţionale”.


Două viziuni care se bat cap în cap. Cine să aibă dreptate? Un avocat expert în securitate naţională şi libertăţi civice, partener la una din cele mai mari companii multinaţionale de avocatură, politician cu experienţa a cinci campanii electorale, un om născut în ţara etalon a libertăţii şi a libertăţii de exprimare? Sau preşedintele Băsescu, un candidat aflat în criză de idei conflictuale? Cine să ştie mai bine cum trebuie să fie şi să se mişte presa, care sunt sensul, funcţia şi spiritul ei? Un om născut şi trăit în ţara care de două secole exportă democraţie sau un om care a prosperat în comunism şi se simte şi azi mândru de asta?
Acum, preşedintele Băsescu se află în contradicţie cu părerea Americii despre presă. Prin vocea ambasadorului Gitenstein, SUA şi-a făcut cunoscută poziţia, {TIIND, F~R~ DISCU}IE, poziţia preşedintelui României cu privire la presă. Prin urmare, licuriciul mare a ţinut să dezaprobe, în cunoştinţă de cauză, aprecierile Cotroceniului. Nu merg până acolo încât să sugerez un semnal politic, dar luând în considerare canalul foarte serios prin care a fost făcută (The Wall Street Journal), această formulă diplomatică reprezintă cel puţin un semnal de îngrijorare. Poate că preşedintele României ar trebui să-l ia în serios.
În altă ordine de idei, aţi observat cu cine se luptă, în campanie, candidatul Traian Băsescu? Cu Parlamentul, cu presa, cu partidele, cu mogulii, cu Guvernul. Aproape cu toată lumea, mai puţin cu cine trebuie, adică mai puţin cu adversarii lui direcţi, contracandidaţii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here