…Basescu: scopul scuza mijloacele
…nominalizandu-l pe Liviu Negoita drept posibil premier, Traian Basescu a spulberat ultimele ramasite ale mitului „Basescu – aparatorul interesului national”. Sau nu? Incerc sa ma pun in pielea celor care-l sustin neconditionat pe presedinte si nu gasesc decat o singura explicatie posibila pentru desemnarea unui prim ministru care nu are, evident, nici o sansa de a trece prin parlament.
Precum un capitan de vapor care ia apa, Basescu sacrifica, fara ezitare, orice se poate sacrifica pentru a ajunge in port: arunca peste bord principii, oameni, idei, sperante. Scopul? Abia odata reales presedinte, va putea forma un guvern stabil, alaturi de care sa se dedice interesului national. Daca pierde alegerile, toate aceste idei, principii, sperante si oameni vor ramane, oricum, de izbeliste. Prin urmare, sa lasam sentimentalismele de-o parte: scopul scuza mijloacele.
Nominalizarea lui Negoita, cum majoritatea comenatatorilor a observat, serveste strict realegerii lui Basescu, nicidecum interesului national: pe de o parte, isi refidelizeaza electoratul bucurestean (un important bazin de voturi), pe de alta, asigura interimatul PDL pana dupa alegeri – un element care, fie si fara acte de coruptie evidente, ii confera un avantaj in fata competitorilor. Atat.
Da, vor zice sustinatorii lui Basescu, la razboi, ca la razboi. Odata reasigurat pentru alti cinci ani fotoliul de la Cotroceni, presedintele isi va putea sufleca manecile si se va putea apuca, serios, de treaba. Poate. E foarte posibil ca Traian Basescu sa aiba o constiinta mesianica, sa se vada salvatorul natiunii. Sunt dispus chiar sa accept ipoteza ca, dincolo de tradari, rasuciri si rasturnari de pozitie, se afla bune intentii. Drumul spre iad, insa, e pavat adeseori, tocmai cu acest gen de „piatra cubica”.
