Candidaţii sînt invitaţi vineri la o bere în cartier. Fără staff-uri! Eu stabilesc ora! Aştept SMS
Secretul succesului dezbaterii din Cluj, Crin-Traian, a avut următoarele ingrediente: a fost făcut pe colţul mesei, într-un loc nepotrivit, cu un moderator fără „ştiinţa” televiziunii (numai cu bun simţ la el şi smerenie de cetăţean întreg la cap), s-a stabilit de azi pe mîine, s-au certat ăia în culise pînă s-au anihilat unii pe alţii. A avut succes şi pentru că a fost o dezbatere nedreaptă şi l-a ţinut pe Remus Cernea la uşă (cinic, dar adevărat). Au succes lucrurile care sînt făcute natural, uneori crud de natural. Asta e (se)lecţia!
Tot aud acum filozofii complicate despre televiziune, show, cum trebuia organizat etc. Şi nici nu avem dezbateri adevărate, pe probleme reale, se mai plîng alţii. Le spun eu o noutate: nici n-o să avem dezbateri serioase prea curînd! pentru că ăştia sînt ei. Iar dacă ei ar fi altfel şi ar discuta extraserios la televizor, noi nu ne-am uita la ei deloc. Pentru că ăştia sîntem noi. Semănăm foarte mult. Dintr-un candidat trebuie să smulgi scheme vagi de filozofie politică personală şi de grup – după ele votezi (şi alţi indici ideologi dacă mai găseşti). Dar cam atît!
Televiziunile au evoluat atît de mult încît au uitat să fie naturale. Sassu tocmai spune la Realitatea TV că nu li s-a dat nici un semn de la candidaţi că ar vrea dezbatere. Păi trebuie să vrea ei? Îi somezi cu TVR-ul pînă vin! De cînd e moda asta cu atîta negociere între echipele de campanie, televiziuni etc.? Îi pui pe primii trei-patru să vorbească o oră şi pe restul încă o oră. Şi gata, asta e negocierea. De ce atîtea calcule, ce tot atîta amuşinare?
S-a stabilit ceva între TVR, Realitatea şi Antena. Antenele n-au fost de acord cu formatul. Şi tot aşa. Păi în felul ăsta nu se mai face nimic niciodată – cînd veţi lua o decizie pentru ţara multiubită o să faceţi la fel? Acum Geoană încearcă ceva cu ASE-ul şi discută ăia de 10 ore condiţiile. Ştiinţa televiziunii şi ştiinţa dezbaterii au ajuns prea sus pentru nişte bieţi muritori.
După încă o zi de discuţii infinite despre cum ar trebui să fie purtate măreţele discuţii, eu nu mai am decît o utopie. Aceşti tipi care candidează nu trebuie să uite că sînt oameni. Dezbaterile ar trebui să se desfăşoare aşa:
- îi chem pe patru dintre ei (dacă nu-l chem şi pe Hunor, mă linşează iubita) vineri după amiază la o bere în Drumul Taberei şi pe ceilalţi, „neparlamentarii”, îi invit vineri dimineaţă la o cafea. Se transmite totul pe net, stăm pînă termină tot ce au de spus.
- am eu grijă să vorbească un timp egal. Punem două camere pe trepied şi stăm doar noi. Se bea obligatoriu o tărie înainte şi apoi se ronţăie alune şi se bea bere.
- Sînt dispus să renunţ şi la transmisie şi să facem un off the record măcar să vă lămuriţi unul cu filozofia celuilalt! Doar că oricum va apărea înregistrarea pe undeva, Curentul sau Antena3 sau Adevărul 🙂
- Am observat că politicienii in campanie electorala beau cu ciobani, cu tarani, cu doamne rumene in obraji prin Bucovina sau Oltenia, dar toti se feresc sa bea o bere in cartier. Oare de ce? Vă pot invita la mine acasă, în Drumul Sării, chiar nu ne deranjează nimeni acolo, fac ce vreau eu şi cei patru invitaţi ai mei. Iar bere e chiar la colţ! Numai să vorbim cum trebuie, fără aranjamente, e vreunul în stare de aşa ceva?
- discutăm economie, educaţie, filozofie, tot ce trebuie, cît se poate discuta între oameni. Lăsăm acurateţea pentru supraoamenii specialişti.
- NU VOM PUTEA NICIODATĂ AVEA RĂSPUNSURI la întrebări atît de grele dacă nu ne relaxăm puţin şi nu încetăm să ne tot calculăm răspunsurile.
- Aceasta este ultima noastră şansă să fim oameni care discută normal. Peste cinci ani probabil programările se vor face prin satelit şi fiecare candidat va trimite un stick cu discursul şi o hologramă cu el alergînd printr-un lan verde
- Să dăm o lecţie şi să taxăm împreună aroganţa deja vicioasă a televiziunilor şi a echipelor de campanie.
Aş vrea eu. Din păcate, este o utopie. Politicienii nu mai au de-a face cu noi, băutorii de bere din Drumul Taberei. Dacă cumva vor ajunge la mîna voastră vreodată şi vă vor cere ajutorul, trimiteţi-i să vorbească cu stafu’.
