Traian Basescu despre Istoria comunismului in Romania
Filmultzul e facut de mine. E de la lansarea primului volum din „Istoria comunismului din Romania”.
Mai pun inca o data si coperta cartii:
Filmultzul e facut de mine. E de la lansarea primului volum din „Istoria comunismului din Romania”.
Mai pun inca o data si coperta cartii:
Dacă „Da”, cînd ? Dacă „Nu”, de ce?
Citind o biografie a lui Lenin, am aflat cum germanii i-au sustinut revolutia si i-au finantat experimentul comunist. Acum o carte scoasa la Humanitas si despre care vorbeam ieri arata cum anume se exporta revolutia socialista in alte tari: tot cu bani. Adica, Stalin i-a dat lui Dej un milion de dolari pentru a frauda alegerile din 1946. Si atunci se cumparau voturile, pe semne. Iar romanii si-au vandut astfel 50 de ani. Pai la banii astia, daca isi pune Vanghelie mintea, devenim sclavi pentru doua- trei sute de ani…
„De câţi bani este nevoie?“, întreabă Stalin
„Circa 10 miliarde
Am promis Sandrei că număr azi şi scriu despre articolele referitoare la ceea ce s-a întîmplat în Camera Deputaţilor şi pe cele despre păpădii, filosofi etc. Despre povestea din Cameră sînt patru texte, între care un articol de opinie semnat de Liviu Avram. (S-ar putera adăuga aici şi articolul despre milionarii din politică în care figurează fostul premier CP Tăriceanu. Totuşi nu-l iau în calcul). Ştiri despre Traian Băsescu – 5, plus două articole de opinie. Unul de Alin Fumurescu, celălalt de Robert Turcescu.Despre EBA, o precizare a lui Traian Băsescu – cum a împiedicat-o
Spuneam ca n-as da bani pe o carte ca asta. Dar nu pentru ca nu m-ar interesa. Ma intereseaza chiar foarte mult – am incredere in Armand Gosu, e unul dintre cei mai buni si mai lucizi.
Ci pentru ca mi se pare ca tocmai pentru asta exista banii de la stat: pentru ca astfel de documente sa fie publicate si online, pentru ca la astfel de documente publice sa ai acces rapid. 85 ron costa cartea. Cam asta e „dreapta” intelectualilor de la si pentru putere: privatizam statul si arhivele lui… Sper totusi sa putem toti avea acces gratuit, cum s-a intimplat si in cazul Raportului.
A existat o intreaga
Media Monitoring e sursa foarte buna!
Radu Moraru: Domnule preşedinte, eu vă spun, de final, un singur lucru. Arătaţi foarte bine. Sunteţi în formă. Deci se pare că adrenalina asta dată de criză, de luptă, de atacuri…
Traian Băsescu: Domnule Moraru, sunt un om care în fiecare dimineaţă înoată cel puţin o jumătate de oră înainte să plece la serviciu. Deci nu am cum să nu am energie…
Radu Moraru: Unde? Să venim şi noi. Dar ştiţi să înotaţi, da? Am înţeles. Bun. Să vă întreb:
Am vazut aseara o editie speciala in care domnul Burtea si-a chemat tot soiul de sustinatori din TVR si ne-au spus cit de bine ii e televiziunii publice. Multi invitati au atacat-o direct pe Raluca Turcan, initiatoarea proiectului de schimbare. Erau vreo 6-7 antiTurcan si sustinatori ai lui Sassu si un Mihaiu pe care nu l-am inteles – sustinea generalitati in regula, dar nu a sanctionat chiar acea masa rotunda dubiosa la care fusese invitat.
Ce avem: un proiect pentru „depolitizarea” serviciilor publice de radio si TV care a intrat in vria votarii si care ar mai fi trebuit discutat. Sint puncte
Andrei Plesu, despre Mircea Geoana:
dar dl Geoană însuşi s-a încurcat de cîteva ori în convingerile proprii: cînd pro-iliescist, cînd pro-constantinescist, cînd iar pro-iliescist, dovedind, astfel, cît de „imparţial“ poate fi românul cînd pofteşte la o savarină. Convingeri? Care va să zică să las derbedeul să scuipe pe trotuar pînă cînd un cutremurător Damasc îl va aduce la convingerea că un asemenea comportament e inestetic, neigienic şi necetăţenesc? Dl Geoană crede că regulile de bună purtare sînt chestie de „convingeri“. Poate. Dar abia după ce au fost
Revista 22 publica citeva intrebari formulate de Lucia Hossu-Longin si citeva raspunsuri data acesteia de catre Ion Mihai Pacepa.
Doua fragmente:
Nu şi da. Nu, n-au existat compartimente necontrolate. Da, am trăit tot timpul cu luminile, cu toate luminile aprinse. Lucia, la 28 iulie ’78, când avionul militar american care m-a transportat din tiranie în democraţie a aterizat la aeroportul prezidenţial de lângă Washington, eram în cabina piloţilor. Afară era o zi glorioasă.
Soare, care a amplificat focul de artificii din interiorul meu. „I’m a free man“, am strigat fără
Personalităţi ale lumii universitare clujene, oameni de afaceri, jurişti, profesori, jurişti, jurnalişti oameni implicaţi în viaţa publică din România s-au întîlnit în cadrul Clubului e la Cluj, o masă rotundă cu tema ”Reformă cu piciorul pe frînă? Unde s-a împotmolit modernizarea şcolii româneşti”, organizată de Agenda clujeana şi au convenit lansarea unui apel către clasa politică românească.
Toţi cer demararea de urgenţă a procesului de modernizare a Educaţiei, pentru că orice întîrziere înseamnă
O dată pe săptămână vreau să vorbim şi despre oameni de ispravă din România. La început despre unii dintr-o categorie restrînsă. Cei care au reuşit cu brio în străinătate, s-au întors în ţară şi strălucesc şi aici. De ce încep cu Mariana Nicolesco? Din admiraţie pentru tenacitatea ei şi pentru că a ales să facă la Brăila, ceea ce ar fi putut face mai uşor la Milano. Pentru că nu face paradă de patriotismul ei şi pentru are talentul, rar printre români, de a isprăvi ceea ce începe. Fără să se declare plictisită, fără s-o auzi, una, două că România e
Vad ca, in timpul aventurii mele la Cluj, Patrasconiu mi-a recomandat o carte. Imi permit sa observ ca oamenii si-au temperat tonul si ca, dintr-o data, poate si cetateanul sa judece singur. Nu-i mai trebuie aviz politico-intelectual.
Cititorul va putea descoperi care a fost soarta a mii de cetăţeni anonimi ai acestei ţări, în perioada de construcţie şi consolidare a regimului comunist. El va putea judeca singur dacă condamnarea comunismului de către Preşedintele României, la recomandarea Comisiei Prezidenţiale şi pe baza Raportului final, la 18 decembrie 2006, ca „regim ilegitim
„Un cetăţen finlandez şi-a recuperat, cu sprijinul poliţiştilor de frontieră, portofelul pierdut într-un mijloc de transport din Bucureşti.
În data de 15.06. poliţiştii de frontieră din cadrul P.T.F. Aeroport Henri Coandă au fost sesizaţi de către o persoană, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul aeroportului, că în autobuzul de linie ce face legatura cu municipiul Bucureşti, a găsit un portofel pierdut. În portofel se aflau peste 1.000 euro, un card bancar, precum şi un permis de conducere eliberat pe numele unui cetăţean finlandez. Poliţiştii de frontieră
A propos de Gazeta Wyborcza, cotidianul nr 1 din Polonia (aprox 400.000 de exemplare zilnic vindute!): are si o sectiune consistenta in limba engleaza. Intrati aici!
Omul din imagine are mari sanse sa fie viitorul presedinte al Parlamentului European. Despre el, mai multe, aici, tot in GW!
P.S. Multumesc public, pe aceasta cale, lui Costi Rogozanu ca m-a anuntat si acum ca nu da bani pe o carte – de data asta, pe „Istoria comunismului…”. Vad, draga colega, ca revine la tine argumentul asta – si la cartea despre „Reconstructia dreptei” unul din argumentele -forte ale luarii tale de pozitie
Am vazut-o in mai multe librarii Humanitas. Mi se pare funny si, cum sa zic, agatatoare.
Poza de mai jos e de la o librarie din Cluj-Napoca. E facuta in urma cu aproximativ doua luni.
PS Excelent interviul luat lui Cristian Mungiu de catre Catalin Sturza!
Coperta cartii care se va lansa simbata la prinz la Tirgul de carte arata asa:
Aici puteti citi citeva pagini din acest volum care are toate datele sa stirneasca o mare furtuna pe scena publica!
Poate cele mai faine examene din facultatea de Stiinte Politice au fost cele cu Stelian Tanase. Si asta datorita principiului: nu trebuia sa inveti pe de rost cursuri, nu trebuia sa te spetesti scriind zeci de pagini de referate, proiecte, sau pur si simplu dupa dictare. Trebuia, in schimb, sa citesti. Cu cat citeai mai mult, cu atat aveai sanse mai mari sa iei o nota buna. Pt ca examenul se desfasura astfel: intrau grupe de cate 5-6 studenti, care discutau impreuna cu domnul Tanase despre o carte sau doua din bibliografie. Nota Bene: cartile lui nu erau obligatorii si nu se discutau la examen.
Acest om persecutat de Parchet nu merită un referendum prin care poporul suveran să decidă că Adrian Năstase nu va mai fi cercetat penal în vecii vecilor? Asta ar duce la evitarea disputelor din Camera deputaţilor şi dl Năstase şi-ar putea concentra energiile în politică, nu şi-ar mai consuma puterile în discursuri prin care să-i roage pe deputaţi să nu-l lase pe mîna procurorilor.
Andrei Plesu, Dilema Veche:
Sînt pentru. Nu în principiu, nu din raţiuni teoretice, ci cu gîndul la circumstanţele particulare ale vieţii politice româneşti. Cred că e preferabil să consolidăm, prin lege, anemicul simţ civic autohton, decît să fim campionii absenteismului european şi să ne lăsăm conduşi de opţiunile (aproximative) ale unei minorităţi active sau manipulate. Cred că nervii sînt mai buni decît lehamitea, că îndeplinirea unei obligaţii antipatice e mai utilă decît satisfacţia unei libertăţi fără reguli. S-a spus că votul celor care merg la urne constrînşi