Am vazut pe blogul domniei sale – e cit se poate de clar, camasa pe care o poarta are dungi!
Pentru cine nu stie, dl Nastase e acel domn care, in conformitate cu unele interpretari (inclusiv ale lui Traian Basescu), ar putea sa fie barbat daca nu s-ar mai ascunde de justitie in Parlament…
…
Habar nu am câtă vreme va mai exista blogul acesta, dar promit să revin cu o adresă nouă. Şi cu o postare serioasă.
E inevitabila, as zice, situatia in care PSD va evolua in afara actualei coalitii guvernamentale. Se inmultesc semnalele in aceasta directie, creste si presiunea care se pune asupra PSD sa ia aceasta decizie radicala si, intr/un fel, riscanta. Zvonoteca de la centru spune ca iesirea PSD de la guvernare e o chestiune de zile, in cel mai bun caz, de citeva saptamani.
Cine va da primul stirea? Cum vor suna majoritatea stirilor si analizelor despre o asemenea mutare? Vor fi blamati social-democratii pentru inconsecventa, pentru joc dublu, pentru comportament lacom-electoral, pentru atitudinea anti-reformista
…Plesu, Cartarescu, Istodor – un val de dezamagire mai mult sau mai putin resemnata bantuie in ultimele zile plaiurile mioritice. Din varii perspective si in varii prezentari, oamenii astia fac ceea ce stiu ei mai bine – dau glas; formuleaza nelinisti ramase nespuse, frustrari impinse de catre multi altii, mai mult sau mai putin usor, dincolo de orizontul constientului, in asteptarea unor vremuri mai bune.
Ce se mai poate face cand nimic nu mai e de facut? Altfel formulat: cum se poate iesi dintr-o situatie fara iesire? Pe unde s-o iei cand nu mai ai incotro s-o apuci? Cand ti-au murit toate
Preiau un pasaj mai amplu de la ultima postare de pe blogul lui VTismaneanu, o postare despre DECLARATIA DE LA PRAGA – „un gest refondator al constiintei europene”.
Cititi si, daca doriti, semnati! Cu cit sintem mai multi, cu atit foarta acestei extraordinare, igienice si necesare DECLARATII va fi mai mare:
Papa Benedict, universul concentrationar si Declaratia de la Praga
09/08/2009 — tismaneanu Citesc pe HotNews despre o declaratie a Papei Benedict al XVI-lea privind acea rusine absoluta, cum a numit-o istoricul Istvan Deak, pe care au reprezentat-o lagarele de concentrare. Este
…ca sa nu ziceti c-am stat cu mainile-n san prin Chicago, va spun si eu ceea ce stie, poate, tot satul (desi n-am vazut stirea cu pricina prin mass media, dar om sunt – poate mi-a scapat).
Pe scurt: Honorius Prigoana – da, da, fiul… – si-a deschis in Chicago un sediu al PDL (spatiu mare, cartier decent, amenajari pe masura). La 22 de ani, Honorius vorbeste articulat, da din mana cum a vazut prin America, si incearca din rasputeri sa-si creeze o platforma politica de pe care sa se lanseze in politica nationala. Pana aici, nimic rau.
Raul incepe in momentul in care se inconjoara de o armata
Neaparat de citit editorialul lui CTP din Gindul:
În cazul Udrea, de zile întregi, nu aud şi nu citesc decât adjective, interjecţii, zbierete de mânie populară emise de nişte bănuiţi de jurnalism, întrebări „revelatoare“, insinuări căznite, evaluări „indignate“, mochete, Bregovici, clipuri, diurne şi câte şi mai câte. Totul asezonat cu imagini repetate obsedant ale d-nei ministru jucând tenis, mergând cu vaporul şi pe bicicletă, aburcându-se pe cal – „burjuia“ care toacă banii poporului pentru distracţiile ei, musai să fie
Cosmin Alexandru, in revista 22, un text de mare bun simt:
Ca locuitor al Bucureştiului, am şi eu un of. M-am săturat de primari care, imediat ce sunt aleşi, nu mai vor să fie primari, vor să fie altceva. Mi-aş dori şi eu un primar care să vrea să fie primar. Atât. Primar bun. De la cap la coadă. Toată ziua. Patru ani, măcar.
Pare o boală naţională de neoprit. Primarul Oprescu a anunţat recent că ia în considerare o posibilă candidatură la preşedinţie. Nu importă dacă, până la urmă, va candida sau nu. Am tot votat primari care vroiau să fie miniştri, prim-miniştri,
Un excelent interviu in Adevarul cu Andrei Plesu!
Un fragment:
Intelectualii l-au girat şi pe Emil Constantinescu la început. L-au făcut să şi câştige alegerile. Apoi au fost dezamăgiţi. Nu pentru că l-au girat prea mult, ci pentru că ceea ce au girat ei a rămas în aer. Nu cred însă că, în 2004, doamna Zoe Petre l-a votat pe Adrian Năstase. Tenacitatea dânsei de a-l susţine necondiţionat, până azi, pe Emil Constantinescu e admirabilă într-un fel, pe linia loialităţii, dar riscă să treacă prea uşor peste inadecvările de tot soiul ale fostului preşedinte. Chiar şi
Apare si MMihaies in acest film scurtissim.
Cam in aceeasi perioada, alti tineri aproximativ de virsta lui ITM sau MMihaies isi incepeau cariera de turnatori abjecti la Securitate, ajutati de prieteni „de legatura”. Pasivi fata de bunul simt, turnau activ si cu voluptate…
C.T.Popescu isi aminteste azi într-un articol excelent (!, da, nici mie nu-mi vine sa cred ce spun:)) de aforismul lui Voiculescu: „Ziariştii sînt noii securişti”. Nu e vorba despre cautarea unor informatii. Ci e o cultura a compromiterii prin latrat. O fi intimplator ca cei mai tari in pamflet in anii 80-90 – barbu, vadim si compania – s-au dezvoltat cu sprijinul Securitatii? o fi intimplator ca pamfletul e iar rege in aceasta perioada? Rezistenta jurnalistica onesta, atita cita mai e acum, ar trebui sa se manifeste prin fraze scurte si precise. Ar trebui sa facem greva de figuri de stil.
Cornel
Radu Mazare: „Hotnews sa ma pupe in f..d”
A Solomon catre cei d ela Gindul: „Ma p… pe voi!”
Cei doi au, oare, vreo legatura cu MISA? Sau, cumva, cu MI SE…?
PS. Dan Tapalaga, despre aceleasi personaje si mai mult decit atit!
vataf, lichea, canalie, secatura, dictator, parvenit, acoperit, expirat, magar, grobian, misel, netrebnic, hahalera, puslama, panarama, misel, cutra, martafoi, zdreanta, hahalera, cioflingar, ticalos.
Limba romana e o limba complexa si frumoasa, nu-i asa?
…cand scrie in (altminteri excelentul text) Confesiunile unui invins: „Razboiul este pierdut si nu mai e nimic de spus”?
Pentru ca abia atunci cand e limpede ca razboiul a fost pierdut incep sa se spuna lucrurile cu adevarat interesante. Abia cand nu mai e nimic de pierdut si nici o iluzie de aparat lucrurile se cuvin rostite. Rostuite, daca preferati. Kagemusha.
Am „tacut” doua zile, fiind plecat la Chicago. (Cand vorbeam despre „ultimul comentariu” – ma refeream la ultimul comentariu ce trebuia publicat in editia print a Cotidianului. Atat.) Dar (inca) n-am murit. De „comentat” voi continua,
trei chestiuni din ultimele zile care necesita mai multa atentie decit isterie: discursul antiguvern de la Cotroceni, CNA si Eximbank, Foreign affairs
1. Totul pare ca se imparte intre pro si anti-Basescu. Nimeni n-are chef sa comenteze atent toata dereglarea asta de comunicare dintre guvernul Boc si Traian Basescu. E deja a nu stiu cita oara cind presedintele critica un soi de complicitate PDL-PSD. Cum m-am plictisit de formula de bodega „hai, dom’le, ca astia-s o apa si un pamint”, m-ar preocupa ceva interpretari subtile pentru discursul anti-Boc al presedintelui. poate aveti
Există în lumea presei aşa-numitul delict de prietenie. Mai precis, dacă X sau Y nu mai sînt freventabili de sus la o aumită publicaţie la care scrii şi tu, s-a terminat. Ori îi îngropi, ori te îngropi şi tu împreună cu ei. Nu cred în această filosofie ultimativă. Dacă te dai ziarist, o accepţi. Dacă eşti ziarist,îţi asumi prieteniile, chiar dacă rişti pe moment să nu mai ai unde să-ţi faci meseria din această cauză. Şi nu te plîngi din acest motiv. Adică nu spui ceva de genul „Ştiţi, eu sînt prieten cu Cristian Pătrăşconiu, dar să nu se afle!” Sau
Dacă Băsescu ar candida pentru al doilea mandat şi ar câştiga alegerile, mizeria politică de trei ani încoace ar continua neschimbată. Alte încercări de a-l da jos, alte coalizări, alte compromisuri stupefiante. Ca preşedinte, el n-ar mai putea face niciun pas înainte faţă de câţi a făcut până azi, dimpotrivă. Ca om politic şi ca om pur şi simplu, el ar avea mult de câştigat, însă dacă n-ar mai candida, dacă s-ar retrage din luptă. Ar dovedi că nu este şi n-a fost niciodată un tiran, că nu se agaţă de putere, şi-ar dovedi sinceritatea în faţa celor care, prin
Cît de vinovată a fost relaţia de discipolat a lui Mihail Sebastian cu Nae Ionescu? A fost Sebastian susţinătorul filolegionarului şi tot mai anisemitului Nae Ionescu? Adică, mai pe scurt, i se poate reproşa azi lui Sebastian o tinereţe filolegionară în propriile sale articole din „Cuvîntul” lui Nae Ionescu sub influenţa maestrului şi în consonanţă cu alţi discipoli ai acestuia? Sebastian n-a negat niciodată, nici măcar în Jurnalul său, că a fost fascinat de Nae Ionescu şi că această fascinaţie a supravieţuit şi după ce relaţiile dintre ei doi s-au răcit fără
Azi, recunosc, n-am citit multa presa. Fiind inca in concediu, mi-a facut placere sa ma ocup mai atent de un carte ft provocatoare (un volum despre care, aici sau altundeva, voi scrie mai mult cindva)- Ciini de paie. Ginduri despre oameni si alte animale (autor – John Gray) {aici gasiti si citeva pagini din ea!}.
Am citit, totusi, cite ceva. Iata doua dintre textele din presa de astazi pe care le-am citit.
1. Turnatorul de arta si tortionarul cuvintelor
2.Metoda Securitatii: lupul imbracat in blana de oaie
Nu e obligatoriu sa le cititi si dvs, chiar daca ambele merita 🙂
PS. Alte doua texte