…cateva argumente "americane" impotriva reducerii numarului de parlamentari
… da, da, nu va frecati, nedumeriti, la ochi: ati citit bine – „impotriva” nu „pentru”. Argumente pentru reducerea numarului de parlamentari am auzit deja de pe toate gardurile. Mare lucru n-a mai ramas de spus. E, foarte probabil, cel mai din suflet urat subiect pe ordinea de zi – mai urat chiar decat gripa porcina (o isterie penibila, ca tot veni vorba); mai hulit decat coalitia Grivco, decat Basescu, decat Elena Udrea, mogulii, sau Marean Vanghelie. E atat de impopular incat daca e sa gasim un singur punct de vedere impartasit de catre toate taberele intre care se afla in clipa de fata sfasiata Romania, probabil acesta este: avem prea multi parlamentari! Pana si cei care se declara raspicat impotriva referendumului pentru parlamentul unicameral, par a fi de acord cu reducerea numarului acestora.
Poate ca e o decizie inteleapta. Inainte, insa, de a ne repezi la concluzii, poate ca nu ar strica daca am asculta si niste argumente contra. Le-am „imprumutat” din dezbaterile dintre federalisti si anti-federalisti cu ocazia ratificarii Constitutiei USA. Culegeti-va, asadar, caciulile pe care le-ati trantit deja cu atat furie in tarana, scuturati-le de praf, si urmariti, pentru cateva minute, argumentele:
(1) Reducerea numarului de parlamentari le sporeste celor ramasi capacitatea de influentare a deciziilor. Mai puternici, vor fi nu mai greu de cumparat, dar mai scump. Mai influenti, vor avea pretentii mai mari. Paradoxal, asadar, un parlament mai mic poate fi mai greu de „controlat” decat un parlament de dimensiuni mai mari.
(2) Un numar mai mic de parlamentari, presupune un numar mai mare de voturi pentru castigarea fotoliului. Presupune, adica, cheltuieli de campanie mai mari. Banii astia trebuie, cumva, recuperati eventual. Cum? Va las sa ghiciti singuri…
(3) Daca acceptam teoria reprezentarii individuale – ceea ce marea majoritate a lumii in ziua de azi accepta (eu nu) – atunci „gradul de reprezentare” a individului scade de la sa zicem 1:30,000 la 1:100,000. Oricum, capacitatea reprezentantului de a cunoaste dorintele si pasurile „reprezentantilor sai” scade proportional. Altfel cunosti si gestionezi probeleme unui oras, altfel cele ale unui judet sau pe cele ale unei intregi regiuni.
(4) minoritatile – oricare vor fi fiind ele (nu va ganditi doar la unguri si homosexuali) – se vor afla in imposibilitatea de a accede in parlament, dat fiind numarul mai mare de voturi necesar intr-o anumita regiune. O noua formatiune politica, sa zicem, mai curata, mai indreptatita la a avea o voce pe scena nationala, nu va mai avea nici o sansa. (Nu ca acum ar avea multe, dar reducerea fotoliilor parlamentare le-ar reduce si pe acestea, modeste cum sunt.)
(5) Last but not least: daca nu maine, dar poimaine ne decidem ca numarul de parlamentari trebuie marit la loc, e foarte putin probabil ca cei aflati in fruntea bucatelor vor fi dispusi sa le imparta cu altii (vezi punctul (1)). Daca acum pare greu de redus numarul de parlamentari, va fi si mai greu de crescut, odata redus.
Ar mai fi si altele. Acestea cinci, insa, imi par – pentru moment, cel putin, suficiente pentru a deschide o dezbatere cat de cat serioasa. Cu argumente, daca se poate, nu cu hormoni.
