Cazul Miron Mitrea sau despre inutilitatea comisiilor Ridzi/Udrea
In campania electorala din 2004, toata lumea acuza de coruptie pe toata lumea. Nu conta ca ai un schelet cu un teanc de dosare in dulap, era trendy sa iti acuzi adeversarul politic de luare/dare de mita, delapidare etc. Acum, in 2009, coruptia este un moft de a carui mangaiere se bucura cel mult figurile marunte de pe, vorba analistilor, esicherul politic.
Deputatii au votat marti raportul Comisiei Ridzi, prin care impotriva meditatoarei mezinei din familia Basescu se declanseaza urmarirea penala pentru delapidare. Mare scofala! Deja Monica Iacob Ridzi s-a declarat nevinovata si a tras suficient de timp in dezbateri parlamentare pentru a se duce in fata procurorilor blindata de documente justificative pentru scandurile de 60.000 de euro asezate sub forma de scena pe plaja de la Costinesti.
Sa fim seriosi, este deja un sablon sa spui ca in Romania exista coruptie, dar nu si corupti. Cu coatele tocite mai mult timp in politica, Miron Mitrea a stiut cel mai bine acest lucru, astfel ca a evitat sa se faca prea mult tam/tam pe dosarele sale si s-a predat de bunavoie si nesilit de nimeni in bratele justitiei de Dambovita. Inca de la inceputul anului, el a renuntat cu demnitate la imunitatea parlamentara, iar dosarul sau penal se plimba inca de la o instanta la alta, avocatii sai cauta exceptii de neconstitutionalitate, in timp ce fostul sindicalist a ajuns moralist la TV, blogger, dizident in partidul cel mai adesea asociat cu coruptia si o voce care aminteste de fosta sa ocupatie atunci cand vine vorba de atacarea adversarilor politici.
De altfel, singurul mare corupt cu care Romania s-a laudat o vreme, Ion Dumitru, a convins judecatorii ca adaosurile la achizitii chiar de 20.000% (la ace de cravata!) nu au fost ilegale. Cind este vorba de mari corupti, justitia noastra este mereu in greva generala, asa ca, probabil, si politicienii si-au scos coruptia din vocabularul electoral. Pe vremuri de criza, mai importante sunt pensiile agricultorilor si ale alesilor, somajul, salariile parlamentarilor si lefurile bugetarilor.
Intre trei corupti ascunsi in justitie si “nu vor mai fi bani se salarii si pensii in decembrie”, politicienii opteaza pentru a doua varianta si apeleaza la “moartea lenta pe credit” pentru a spera ca vor primi in continuare credit la urna. Ei, as, vorba lui Conu Iancu!
